SEMINARUL 5
Biruirea efectelor produse de ranirile din trecut

1. Introducere

a) Controversa referitoare la "vindecarea interioara"

In ultimii douazeci de ani a existat multa controversa intre crestini cu privire la faptul daca exista cu adevarat asa ceva ca "vindecarea interioara", iar printre cei care au sustinut-o a existat o mare diversitate de definitii. Ar fi foarte instructiv sa examinam cateva dintre ele, pentru a vedea ce ne pot oferi in privinta intelegerii ingrijirii in acest domeniu si a vindecarii.

i) David Seamands definea "vindecarea interioara" ca fiind "slujirea si rugaciunea pentru emotiile afectate si pentru amintirile nevindecate". (Healing For Damaged Emotions, Victor Books, 1981)

ii) Rita Bennett scria: "Vindecarea interioara inseamna pur si simplu a coopera cu Domnul pentru a-I permite sa vindece si sa indeparteze din natura noastra psihologica acele lucruri care blocheaza curgerea Duhului Sfant." (How to Pray for Inner Healing, Fleming H. Revell, 1984)

iii) John Wimber definea vindecarea interioara ca acel "proces in care Duhul Sfant aduce iertarea pacatelor si reinnoirea emotionala pentru acei oameni care sufera de probleme legate de minte, vointa si emotii". (Power Healing, Hodder & Stoughton, 1986)
Ultimele doua definitii contin doua elemente care lipsesc altora:

* iertarea pacatelor si
* includerea specifica a mintii si a vointei, precum si a emotiilor.

Daca avem in vedere aceste doua elemente, cred ca ajungem la o pozitie mult mai biblica si am evita unele dintre pericolele care provin din abordarea nebiblica a acestui subiect.

b) Definitie

Vindecarea ranirilor din trecut este aplicarea practica a ceea ce obiectiv este adevarat pentru fiecare crestin, in termeni biblici: "Caci daca este cineva in Hristos, este o creatie noua; cele vechi s-au dus; iata toate s-au facut noi" (2 Corinteni 5:17). In Coloseni 3:1-14, Scriptura ne prezinta o alta perspectiva; aici citim ca desi suntem intr-adevar "o creatie noua", totusi trebuie sa "dam mortii" ceea ce apartine de viata veche si sa ne "imbracam" cu ceea ce este nou. De aceea, daca reactiile mele fata de ranirile din trecut imi guverneaza in prezent comportamentul, exista o parte din viata veche ce trebuie "data morţii", astfel incat sa ma pot imbraca cu ceea ce apartine de noua viata. Faptul ca sunt o creatie noua in Hristos nu inseamna ca nu mai avem de-a face cu consecintele ranirilor din trecut, mai ales daca ele ne afecteaza prezentul.

Este posibil ca crestinii sa nu reuseasca sa traiasca in binele pe care ni l-a dat Hristos la cruce. Imagineaza-ti ca am mostenit un palat in Scotia. As putea merge la toti prietenii mei pentru a le spune ca este adevarat ca posed acel palat, dar daca nu am fost niciodata in Scotia pentru a sta in acel palat si a ma bucura de el, desi il posed, nu am beneficiat inca de bunastarea oferita prin el. La fel ni se poate intampla si in privinta mostenirii pe care am primit-o ca si crestini; adevarul este insa ca Isus ne-a eliberat ca sa traim in libertate. Dar daca nu umblam in aceasta innoire de viata si in aceasta libertate, nu intram in mostenirea care ne-a fost data.

Ca sa dam un alt exemplu, lui Iosua i s-a spus: "Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru, vi l-am dat, cum am spus lui Moise" (Iosua 1:3). Din punct de vedere legal, pamantul apartinea deja poporului Israel – Dumnezeu le promisese sa li-l dea. Dar era nevoie sa intre in el pentru a-l ocupa; trebuiau sa invinga dusmanii care erau acolo si care se bucurau de mostenirea lor. Acelasi lucru este valabil si pentru noi: trebuie sa ne invingem dusmanii, dintre care unii vor fi lucruri care apartin de trecutul nostru si care ne opresc sa ne bucuram de mostenirea pe care o avem in Hristos. Acesta este adevaratul context al acestei slujiri.

Isus a venit ca sa-i vindece pe cei cu inima zdrobita (Isaia 61:1) – pe cei carora li s-au intamplat lucruri ingrozitoare (in limbajul de astazi).

c) Scopul pentru care ne ocupam de efectele ranirilor din trecut

Obiectivul acestei slujiri este acela ca pacatele din trecut sa nu mai poata guverna comportamentul din prezent. Din nefericire, ranirile suferite si pacatele pe care le-am comis in trecut ne-au afectat mintea, emotiile si duhul, si ne pot guverna comportamentul din prezent. Trebuie sa gasim moduri de a aplica adevarul lui Dumnezeu in aceste domenii, astfel incat ele sa nu mai guverneze modul in care ne comportam in prezent, deoarece ar trebui sa fim guvernati doar de domnia lui Hristos. Memoria noastra poate inmagazina lucruri care ni s-au intamplat, atat faptele, cat si emotiile aferente. Scopul nostru este acela de a scoate la lumina rana din memoria noastra, precum si afectiunea emotională aferenta, pentru ca ele sa nu mai ne poata afecta modul in care actionam. Observa ca ranirile acumulate pot izbucni sub forma unor crize necontrolate de gelozie si depresie, in timp ce noi putem sa nu fim constienti de durere.

Aceasta nu inseamna ca fiecare incident dureros care ni s-a intamplat necesită rugaciune; nici ca fiecare om are nevoie de rugaciune de vindecare interioara. De exemplu: dacă ranirile din trecut te opresc sa legi prietenii in prezent, este nevoie sa fie rezolvata problema respingerii. Pe de alta parte, daca în trecut ai fost respins, si totusi in prezent nu ai probleme in relatii, din aceasta cauza nu este nevoie de rugaciune. In cazul in care trecutul nu guverneaza prezentul, lasa-l în pace! Nu este nevoie sa sapi si sa primesti vindecare pentru fiecare amintire neplacuta, ci doar pentru acelea care continua ss-ti guverneze comportamentul actual.

Obiectivul nostru este o mai mare libertate in slujba lui Dumnezeu si extinderea imparatiei lui Dumnezeu. Vindecarea interioara nu are doar scopul de a ne face "sa ne simtim mai bine", si nici acela de a ne aduce o intregire a personalitatii, lucru ce nu va fi atins, de fapt, pana nu vom fi glorificati. Scopul este sa fim eliberati pentru a putea indeplini in intregime partea noastra in armata lui Dumnezeu.

2. Intelegerea emotiilor

a)Emotiile conteaza!

Punctul de vedere care spune ca emotiile sunt rele sau neimportante este fals si lumesc. Dumnezeu a creat emotiile, iar ele nu sunt ceva de care trebuie sa ne fie rusine sau de care sa dorim sA scapam. Biblia este plina de oameni care isi arata sentimentele. Isus a plans la mormantul lui Lazar (Ioan 11:35) si Si-a manifestat furia fata de schimbatorii de bani din templu (Ioan 2:15-17). Scriitorii Psalmilor si ai Plangerilor si-au exprimat depresia si angoasa (de exemplu: Psalmul 22; 42). Isus a relatat povestea tatalui care si-a primit fiul risipitor cu o dragoste extravaganta si cu iertare (Luca 15:20-24), fugind ca sa-i iasa in intampinare, sarutandu-l, imbratisandu-l si dand o adevarata petrecere in cinstea lui.

b) Importanta exprimarii emotiilor negative

Este mai bine sa inveti sa recunoşti emotiile negative decat sa le negi. Ranirile si sentimentele reprimate, cum ar fi frica, supararea, amaraciunea si gelozia, pot duce la boli fizice (de exemplu: ulcer, probleme cu inima, artrită) si, dimpotriva, vindecarea fizica poate fi adesea rezultatul vindecarii emotionale.

"Ranirile emotionale si psihologice, inclusiv amintirile urate, sunt cauzate atat de pacatul nostru, cat si de faptul ca cineva a pacatuit impotriva noastra. Vindecarea acestor raniri din trecut restaureaza partea interioara (nevazuta si de nevazut) a barbatilor si a femeilor, in contrast cu vindecarea pur fizica, vizibila sau exterioara." (John Wimber) (Power Healing, Hodder & Stoughton, 1986)

c)Emotiile trebuie aduse sub domnia lui Hristos

De exemplu, mintea noastra contine tot felul de ganduri gresite, dar trebuie sa facem aceste ganduri captive ascultarii de Hristos (2 Corinteni 10:5). Faptele noastre, separat de Hristos, nu au nici o scop si sunt pacatoase, dar le aducem sub domnia lui Hristos. In acelasi mod, emotiile noastre nu trebuie negate, ci exprimate corespunzator, sub domnia lui Hristos. Astfel, Biblia ne spune, de exemplu: "Maniati-va si nu pacatuiti" (Efeseni 4:26).

d) Suntem creati de Dumnezeu pentru a avea un anumit numar de surse pentru sanatatea emotionala

i) Un sentiment al apartenentei. Asa cum am vazut in Seminarul 1, suntem creati pentru a trai in comunitate, si nu este bine pentru noi sa fim singuri. Deci, daca suntem izolaţi sau respinsi, acest lucru are un impact negativ asupra emotiilor noastre.

ii) Un sentiment al valorii derivat din faptul ca suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Daca acest sentiment este subminat in mod constant, de exemplu prin faptul ca ni se spune mereu: "Nu esti bun de nimic!", si lucru acesta are un impact negativ asupra emotiilor noastre.

iii) Un sentiment ca suntem capabili sa facem ceva. Avem nevoie de un sentiment al implinirii, un sentiment care ne spune ca actionam eficient si ca putem face schimbari in noi insine si in jurul nostru.

iv) Un sentiment ca suntem iubiti. Din nou, daca ne lipseste acest sentiment ca suntem iubiti, acest lucru poate fi in detrimentul sanatatii noastre emotionale.

3. Legaturi emotionale des intalnite

Fiecare dintre problemele emotionale ce vor fi abordate mai jos, ar putea umple un capitol intreg sau chiar o carte! Intr-o lucrare de aceasta marime, este inevitabil sa trecem doar în fuga peste multe dintre ele, dar sper ca cel putin iti vei face o idee despre ce este
vorba si iti va oferi cateva puncte de plecare in dezvoltarea intelegerii si gasirea catorva moduri in care pot fi ajutati oamenii care au astfel de dificultati. Si poate ca in acest proces vom invata ceva si despre noi insine!

a) Sentimentul ca nu esti bun de nimic

Cel mai adesea, acest sentiment se exprima prin gandul: "Nu sunt destul de bun!", "Sunt nefolositor!" sau "Nu exista nici o speranta pentru mine!" Originea acestora poate fi:

i) Respingerea din partea parintilor sau a altor oameni importanti din viata noastra. Respingerea poate avea loc atat inainte de nastere cat si dupa aceea. De asemenea, exista unele dovezi care ne arata ca emotiile sunt transmise de la mama la fat. Atunci cand le slujim oamenilor care au fost respinsi inca din pantecele mamei, este important sa avem dovada care ne confirma ca acea respingere a avut loc. De exemplu, unul dintre parinti a scapat afirmatia ca bebeluşul a fost nedorit sau ca mama s-a gandit la avort. O data am slujit unei persoane care fusese respinsa inainte de nastere si careia i se spusese de catre unul din parinti ca mama incercase sa scape de ea printr-un avort ilegal.

ii) Lipsa aprobarii si laudei din partea parintilor, a fratilor, a profesorilor de la scoala sau a colegilor. De exemplu, un copil poate lua nota 8 la un test, dar in loc ca tatal sa-l laude, ii spune: "De ce n-ai putut obtine si celelalte doua puncte?" Sau un copil reuseste sa treaca un examen si i se spune: "Nici nu puteai face mai mult decat atat!"

iii) Presiunea de a te conforma unor idealuri false. "Imaginea" a cum ar trebui sa arate un barbat sau o femeie a patruns atat de mult in societate, incat s-a aratat ca multi dintre tineri, chiar si adolescenti, dau semne de anorexie. Presiunea de a te conforma unor idealuri false vine din bombardamentul constant ce se face prin reclame, precum si din presiunea exercitata de acei parinti sau de acei colegi, care sunt ei insisi afectati. Astfel, o mama slaba care spune in mod continuu: "Sunt prea grasa!" ii poate transmite copilului ei ideea ca cea mai mica "rotunjime" nu este de dorit. Aceasta minciuna daunatoare domina cultura noastra, iar noi trebuie sa stam fermi pe pozitie si sa o combatem.

iv) Vina cauzata de un pacat chinuitor sau de un pacat pe care noi il consideram in mod deosebit asa. S-ar putea sa avem dificultati in a accepta iertarea lui Dumnezeu sau in a ne ierta pe noi insine. Este posibil sa dam o prea mare gravitate unui anume pacat pe care l-am comis sau unor pacate pe care altii le-au comis impotriva noastră. Toate pacatele sunt grave, dar se poate si sa dam o prea mare importanta unui pacat comis de noi sau de altii.

v) Cuvinte care leaga. De exemplu: "Niciodata nu vei fi bun la nimic!" Deja am analizat acest lucru in Seminarul 3, de mai sus.
Povestea omului cu un talant, din Matei 25:14-30, ne ofera un exemplu bun al sentimentului lipsei de valoare. El era plin de frica de a fi respins, deoarece intelesese gresit cum era stapanul sau; el avea o frica de esec, astfel ca nu si-a folosit deloc talantul; mai avea si frica determinata de compararea cu alti oameni care aveau succes.

b)Perfectionismul

Eu numesc aceasta problema "legatura lui trebuie". "Trebuie sa-ti intretii casa curata, trebuie sa-ti faci timp pentru cutare lucru, trebuie sa faci acest lucru..." Caseta merge neintrerupt in mintea ta, iar tu simti ca niciodata nu faci ceea ce ar trebui sa faci. Cauzele perfectionismului sunt:

i) Respingerea. Perfectionismul este aproape efectul invers al respingerii descrise mai sus. In loc sa ne duca la sentimentul nevredniciei imbatabile, respingerea ne poate duce la incercarea continua de a ne dovedi valoarea, si astfel devenim perfectionisti.

ii) Lipsa de acceptare. Fraza "Ar fi trebuit sa te descurci mai bine" ne poate determina sa devenim perfectionisti, dar si sa ne simtim nevrednici.

iii) Perfectionismul mostenit. Este destul de obisnuit sa intalnesti o persoana care incearca sa traiasca la nivelul standardelor nerealiste ale parintilor. "Mama mea stergea mereu praful..."

iv) Legalism religios. Acesta poate avea o putere deosebita atunci cand este adaugat altor lucruri, asa cum se si intampla de obicei. Desi perfectionistii afiseaza mereu un aparent calm exterior (deoarece asa trebuie sa arate!), in general au o furie ascunsa, exprimata de multe ori impotriva celor care nu le aproba toate "imperativele" si care, desi nu fac ceea ce fac ei, sunt relaxati si fericiti.
Perfectionismul poate avea doua consecinte:

i) Renuntare. Aceasta se manifesta cand renuntam deoarece credem ca nu putem face nimic asa cum trebuie, si ca nimeni nu ne poate ajuta. Oamenii pot sa cada de la credinta deoarece devin deziluzionati de propria lor lipsa de perfectiune sau de lipsa de perfectiune a bisericii.

ii) Epuizare, manifestata de obicei prin dependenta de munca.

c) Sensibilitate exagerata

Oamenii exagerat de sensibili pot fi raniti foarte uaor. Sunt acel gen de oameni care se jignesc foarte usor si, din acest motiv, trebuie tratati cu mare precautie. Cauzele ei pot fi:

i) Respingerea. Respingerea este o cauza foarte puternica si des intalnita a ranirilor emotionale, si-aceasta deoarece este caracteristica de baza a lui Satan. El este o fiinta respinsa, si respingerea conduce in lumea lui – opusul exact al acceptarii ce caracterizeaza imparatia lui Dumnezeu.

ii) Traume. Trauma poate fi o experienta foarte rea cum ar fi: a vedea pe cineva murind sau chiar faptul ca atunci cand am fost copii, am urmarit la televizor scene de violenta. O scena in care un copil este ranit poate avea un efect mai rau decat ceva mult mai evident ca fiind "inspaimantator", cum ar fi monstrii.

iii) Atmosfera instabila si plina de certuri in familie. Aceasta poate include inconsecventa parentala, cum ar fi pedepsirea aspra a unei fapte, ce cu numai o zi in urma a fost tratata cu umor.

iv) Violenta domestica, cum ar fi bataile sau un tata alcoolic.

O persoana care este foarte usor de ofensat ridica ziduri pentru a nu te lasa sa te apropii de ea, si iti poate pune la incercare acceptarea si dragostea, inainte de a te lasa sa o cunosti mai bine. De exemplu, asemenea persoane pot sa nu vina la o intalnire sau iti pot adresa cuvinte jignitoare, doar pentru a vedea daca nu le respingi. Ele se tem ca, daca te lasa sa intri destul de mult în sufletul lor pentru a da de barierele lor emotionale pentru a ajunge la punctul in care ele prind incredere in tine, s-ar putea sa le respingi, fapt ce ar fi imposibil de suportat. Astfel, ele prefera sa te tina la o distanta sigura, pentru ca orice ranire pe care s-ar putea sa le-o provoci sa fie tinuta sub control, sa fie minimalizata si indepartata cat mai usor.

d) Frica

Este surprinzator cat de multi crestini sunt in ghearele fricii. Cauzele ei pot fi:

i) Traumele.
ii) Frica mostenita. Daca, de exemplu, mamei tale i-a fost mereu frica de furtuni, s-ar putea ca si tu sa te temi de ele.
iii) Ocultismul si superstitia in familie sau in copilarie. Superstitiile nasc frica, deoarece ele sunt o incercare de a prezice si influenta evenimente din viitor si de a aduce ordine in diferite circumstante, percepute ca ostile sau imprevizibile.
iv) Nesiguranta in familie.

e)Probleme sexuale: frigiditate sau frica de sex

Cauzele acestor probleme pot fi:

i) Abuz sexual in perioada copilariei.
ii) Pacate sexuale in arborele genealogic.
iii) Un trecut familial in care sexul era privit ca fiind ceva gresit sau de nediscutat. Acesta poate include si un element religios.
iv) Alte probleme emotionale decat cele mentionate mai sus.
v) Promiscuitate inainte de casatorie sau lipsa perioadei de curtare. Oamenii care au trait in promiscuitate inainte de casatorie sau care au ajuns la relaţii sexuale foarte repede dupa nasterea unei relatii pot descoperi ca au probleme in a mentine o relatie sexuala satisfacatoare, dupa ce s-au casatorit. De obicei exista si o lipsa de intelegere a faptului ca relatia sexuala ar trebui sa fie o expresie a implinirii dedicarii complete ce se face intr-o casnicie si a faptului ca perioada de curtare face parte din aceasta. Ar fi usor sa ne imaginam ca un cuplu care are o experienta sexuala larga nu va avea probleme in acest domeniu, dar in realitate se intampla adesea exact inversul.

Promiscuitatea poate avea drept rezultat oricare dintre problemele mentionate mai sus (i-iv).
Se pare ca abuzul, ca si alte probleme similare, pot avea ca rezultat ori frica de sex, ori un sentiment de lipsa de valoare, care duce la o atitudine de genul "trupul meu nu valoreaza nimic, deci il voi oferi oricui".

f) Probleme sexuale: homosexualitatea

Este imposibil sa epuizam aceasta tema in unul sau doua paragrafe. In cele ce urmeaza vom oferi doar un inceput care sa ne conduca in acest domeniu complex. In acest sens, ne-ar fi de mare ajutor dacă am citi lucrarile psihiatrului creştin Elizabeth Moberly [5 Homosexuality, A New Christian Ethic, James Clarke & Co, 1983] si cartea lui Frank Worthen, Pasi spre a iesi din homosexualitate (Dragostea in actiune) [6 Steps Out of Homosexuality, Love in Action, 1985].
Cauzele homosexualitatii sunt adesea:

i) Incapacitatea de a intemeia o relatie cu unul dintre adultii importanti din viata unui copil, cum ar fi cu tatal. Se poate ca tatal sa nu fie vinovat de nimic altceva decat de faptul ca a fost absent. Aceasta lipsa a unei relatii cu un adult important din viata copilului duce la incercarea de a primi afectiune de la o alta persoana de gen masculin, cu scopul de a umple golul, afectiune ce mai tarziu va imbraca forma sexualitatii. Elizabeth Moberly ne sugereaza ca aceasta este cauza principala a homosexualitatii.

ii) Prezenta in copilaria baiatului a mamei dominante care a dus la incapacitatea de a avea relatii cu persoane de sex masculin.

iii) Abuz sexual in timpul copilariei din partea unui barbat sau din partea unui alt baiat. De obicei victima experimenteaza sentimente homosexuale dar, in acelaşi timp, uraste aceste sentimente. Este posibil sa urască chiar participarea la actul in sine si totusi sa se simta constrans sa il faca.

iv) Respingere traita in cadrul unei relatii heterosexuale.
Abordarea problemei sexuale a homosexualitatii aduce cu sine, in mod invariabil, nevoia de a efectua mai multe sesiuni de slujire. Ea necesita reorientarea intregii vietii si a tuturor relatiilor persoanei in cauza, precum zidirea unor relatii bune si deschise in trupul lui Hristos, in cadrul carora persoana este gata sa dea socoteala.

g) Probleme sexuale: lesbianismul

Cauzele lui pot fi adesea:

i) Privarea infantila. Cu alte cuvinte, lipsa grijii si afectiunii din partea mamei, inca de foarte timpuriu.

ii) O mama posesiva si dominanta. O dragoste posesiva, devoratoare poate fi sexualizata foarte usor.

iii) Instrainarea sentimentului de feminitate. Aceasta este lipsa unei identitati sexuale clare, ca femeie. Poate fi rezultatul faptului ca parintii si-au dorit un baiat, si nu o fata, si nu au reusit sa-si incurajeze fiica sa-si dezvolte feminitatea. Un tata isi poate trata fata ca si cum ea ar fi un baiat.

iv) Frica sau sentimentul de ura fata de tata sau fata de un alt barbat.

v) Se spune ca lesbianismul este adesea o dependenta emotionala, ce apare mai intai sub forma unei relatii lesbiene, ce abia mai tarziu se va dezvolta si aduce cu sine si relatia sexuala. Doi oameni cu probleme isi pot folosi nevoile pentru a dezvolta o relaţie nesanatoasa, de dependenta, ce mai tarziu poate fi si sexualizata. Acelasi lucru se poate intampla si in cadrul unei relatii de consiliere, in care un consilier puternic, dominant si un consiliat cu probleme, suferind de singuratate, dezvolta o dependenta relationala, ce poate deveni sexuala.

h) Rebeliune

Intr-un fel suntem cu totii rebeli, deoarece rebeliunea este esenta pacatului. Cu toate acestea, atunci cand incercam sa aducem vindecare, trebuie sa avem in minte mai multe cauze specifice.

i) Furie determinata de lipsa "limitelor" in copilarie. Copiii au nevoie de limite, adica de granite bine definite intre ce este bine si ce este rau, intre ce este permis si ce este interzis. Daca nu au astfel de limite, au tendinta sa se razvrateasca, cu scopul de a stabili ei insisi ce ar trebui sa constituie granite si unde ar trebui ele asezate.

ii) Respingere. Atunci cand cineva are probleme atat cu rebeliunea cat si cu respingerea, persoana pot fi foarte greu de consiliat. Daca ii dam dovada de acceptare si dragoste, ea se va razvrati, iar cand o vom confrunta, va interpreta mustrarea noastra ca pe o respingere.

iii) Lipsa totala a dragostei fizice si opusul ei: o creştere intr-o atmosfera exagerat de protectoare. Intr-un fel, parintii nu pot invinge! Este greu de gasit linia de mijloc intre aceste doua extreme, o dragoste exagerat de protectoare, rigida si o dragoste oferita la intamplare, inconsecventa, ambele avand potentialul de a indrepta un copil spre rebeliune.

i)Concluzie

Fiecare dintre aceste emotii deranjate pot fi acompaniate de demoni specifici, dar nu este neaparat necesar sa fie asa. Atunci cand se slujeste unor astfel de oameni, ei pot sa tremure, sa suporte contorsiuni ale corpului sau alte simptome asemanatoare, care sunt doar o forma de exprimare a emotiilor si nu sunt neaparat manifestari demonice. Daca ne rugam pentru a rupe puterea respingerii din viata unei persoane, aceasta nu inseamna neaparat ca scoatem demonul de respingere. De obicei explic acest lucru, spunand: "Voi rupe puterea respingerii din viata ta. Aceasta nu inseamna ca ai un demon." Dar merg si mai departe si spun ca, uneori, puterea de vindecare poate scoate la iveala un demon care s-a agatat de aceasta problema emotionala. Astfel deci, pot exista si demoni legati de problemele emotionale, ca de exemplu, demonul respingerii.

Te rog sa tii minte ca, desi putem diagnostica bine cauzele unei probleme emotionale, acest lucru nu este o scuza, persoana in cauza fiind responsabila pentru sentimentele ei. De exemplu, putem descoperi ca originea problemei este sentimentul lipsei de valoare. Sentimentul lisei de valoare este de fapt o forma de auto-respingere, o respingere a ceea ce a fost creat de catre Dumnezeu. Acest sentiment este un pacat, el trebuie recunoscut ca fiind aceasta si, oricare ar fi originea lui, este necesara marturisirea lui si pocainta. Circumstantele referitoare la originile problemei nu scuza reactia noastra pacatoasa fata de circumstantele respective.

4. Cum conducem o persoana ranita emotional spre deschidere?

a) Este esential sa dam dovada de dragoste, acceptare si grija.

Construirea unei relatii de incredere cu o persoana cu duhul zdrobit poate necesita un timp mai indelungat (Proverbe 15:13; 17:22; 18:14), deoarece este afectata bunastarea ei emotionala, fizica si spirituala. Deci, inainte de a incepe rugaciunea de vindecare, ar putea fi potrivit sa incurajam persoana, sa o aducem la punctul in care poate gasi acceptare si poate incepe sa aiba increderea necesara pentru a se deschide, putin cate putin. Poate ca va avea nevoie sa petreaca timp cu tine si sa descopere ca acceptarea este ceva normal, o situati de zi cu zi, si nu doar o atmosfera rarefiata, specifica "rugaciunii de vindecare".

b) Fii atent si reactioneaza la asa-zisa "vorbarie goala".

Prin ea persoana ranita trimite tot felul de semnale din subconstient, care te vor ajuta sa-ti dai seama de problemele pe care le are. Acestea pot fi folosite intr-un mod manipulator, deci ai grija! Urmareste cateva lucruri:

i) indiciile subtile;
ii) o expresie trista sau depresiva;
iii) un comportament necaracteristic, in special indecizia nespecifica;
iv) participarea la consiliere ca la un fel de rutina, fapt ce este adesea semnul depresiei. Aceasta poate include neglijenta fata de tinuta personala sau dimpotriva, grija exagerata fata de tinuta personala, mania curateniei si a ordinii;
v) limbajul trupului (vezi seminarul 3);
vi) dependenta de droguri sau alcoolismul.
Reactioneaza cu mare grija la oricare dintre aceste semne. O persoana care sufera de respingere poate reactiona foarte puternic atunci cand primeste pentru prima data acceptare.

c)Cauta evenimentele declansatoare.

O remarca sau un eveniment neinsemnat pot "declansa" o reactie puternica din partea persoanei ranite. Poti spune sau face ceva aparent inofensiv, si poti avea parte de o rabufnire puternica de furie sau respingere, ce pare exagerata având in vedere situatia in cauza. Cand se intampla acest lucru, nu te ingrijora cu privire la ce ai spus sau facut. Persoana reactioneaza la o durere mult mai profunda pe care tu ai atins-o fara sa vrei sau ai "declansat-o". Cere-ti simplu scuze si incearca sa slujesti acelei probleme mai adanci pe care ai atins-o.

5. O data ce persoana a inceput sa se deschida

a) Continua sa dai dovada de acceptare.

Intrucat o persoana ce sufera de respingere se asteapta sa fie respinsa, ea poate produce in mod anticipat respingerea la care se asteapta, prin faptul ca incearca sa te determine sa o respingi. Acesta poate fi un tipar de comportament de care persoana este in mare masura inconstienta sau poate fi o incercare deliberata, in vederea detinerii controlului in cadrul relatiei formate, astfel incat, daca esueaza, isi poate spune: "E mai bine ca i-am facut sa ma respinga" decat sa sufere din nou sentimentul de neajutorare si umilinta de a fi fost din nou respinsa.

b) Fii deschis la vizuini, cuvinte de cunostinta, etc. in timp ce slujesti persoanei in cauza.

Este posibil ca ea sa ascunda adevaratul motiv al durerii, iar Duhul Sfant iti poate revela acest lucru. Vezi sectiunea "Folosirea darurilor spirituale in cadrul consilierii crestine" din Seminarul 1.

c) Uneori pot fi mai multe probleme.

Poate fi un proces asemanator cu curatirea unei cepe, strat dupa strat; in timp ce o problema iese la suprafata si este rezolvata, ea poate scoate la lumina alte probleme ascunse. Sau putem asemana procesul cu deschiderea unui "container cu viermi". Trebuie sa fim pregatiti sa ne ocupam de fiecare in parte pe masura ce vin la suprafata. Aceasta poate cere timp, dar este important sa privim totul in contextul inaintarii in ucenicie si nu ca pe niste "sapaturi" in subconstientul unei persoane.

d)Inainte de a aborda urmatoarea problema, asigura-te ca cea precedenta a fost corect rezolvata. Atunci cand a fost abordata una dintre problemele emotionale, persoana nu mai are nici o scuza sa se intoarca la ce a fost rezolvat, doar pentru ca a aparut o alta problema. Asigura-te ca problema precedenta a fost rezolvata si ca persoana "sta ferm pe pozitii", altfel te vei invarti in cerc, de la o problema la alta, fara sa rezolvi ceva. Asa cum am afirmat si mai sus, acest proces poate necesita un timp mai indelungat, in special daca persoana este foarte afectata. De fiecare data cand ne rugam sa vina Duhul Sfant, pot aparea diferite reactii. Acestea pot fi manifestari de isterie sau reactii contra-facute. Scopul nostru trebuie sa fie acela de a obtine un progres real in ucenicia persoanei.
e) Permite ca durerea sa fie exprimatA.

In cazurile de abuz grav si de serioase daune emotionale, trebuie rezervat timp pentru "abordarea amintirilor". Cand unei persoane i s-au intamplat lucruri ingrozitoare, care ii guverneaza in mod evident comportamentul si emotiile in prezent, aceasta poate fi incapabila sa vorbeasca despre evenimentul respectiv. Abordarea amintirilor este o parte importanta a procesului de vindecare. Va implica multa durere si va scoate la lumina multa furie. Odata ce intreaga durere este exprimata, nu lasa persoana acolo, ci condu-o spre eliberare si pace.

6. Metodologia: valori si principii

Vindecare interioara a fost mult practicata in cadrul miscarii de innoire carismatica, si in majoritatea ei nu a fost prea biblica, dupa parerea mea. Poate fi periculos sa dezvolti un anume model sau o anume metoda, bazata poate pe o tehnica ce s-a dovedit de succes intr-o anumita situatie, si care poate ca intr-adevar a fost solutia profetica, data de Dumnezeu in acea situatie. Nu este intelept si nici de mare ajutor sa iei o metoda care o data a functionat bine si sa faci din ea un model pentru alte situatii. Ci, mai degraba, ar trebui sa ne bazam lucrarea pe valori si principii biblice si pe o deschidere fata de indrumarea data de Duhul Sfant, in fiecare caz in parte.

a)Responsabilitatea personala

Tine minte ca scopul este acela de a determina persoana sa accepte responsabilitatea fata de actiunile din trecut, astfel incat, in viitor, sa poata actiona in mod responsabil, fara sa mai fie supusa legaturilor din trecut. Faptul ca pacatul poate avea diferite cauze nu este o scuza.

b)Aplicarea adevarului biblic

Multe probleme vor fi rezolvate prin simpla aplicare a adevarului spus de Dumnezeu in Cuvantul Sau. De exemplu, cu totii avem valoare deoarece:

* suntem creati de Dumnezeu (Psalmul 139:13-18);
* suntem alesi de Dumnezeu (Efeseni 1:4);
* suntem iubiti si rascumparati de catre El (Galateni 2:20);
* suntem binecuvantati de El (Efeseni 1:3).

Trebuie sa rostim Cuvantul lui Dumnezeu in mod profetic si in rugaciune, pentru oameni. Chiar daca o sa ne ia mai mult timp, trebuie sa continuam sa aplicam Cuvantul lui Dumnezeu, care este sabia Duhului. O mare parte din nevoia de slujire in aceste domenii provine din faptul ca mintea a fost programata sa gandeasca negativ si trebuie sa fie innoita (Romani 12:2). De exemplu, un perfectionist trebuie sa-si insuseasca adevarul despre harul lui Dumnezeu, atat pentru el insusi, cat si pentru altii.

c) Iertarea

Iertarea este cheia vindecarii emotionale. Importanta ei nu poate fi niciodata accentuata prea mult.

Ce este iertarea?

Iertarea nu inseamna a pretinde ca pacatul impotriva noastra nu a avut loc niciodata, sau ca a fost mai putin serios decat in realitate, sau ca nu conteaza.

Iertarea este:

i) A lua pacatul in serios, dandu-i adevarata lui importanta si recunoscand durerea pe care a cauzat-o.

ii) A da drumul complet celeilalte persoane, hotarandu-te sa nu-i mai pui niciodata in fata pacatul pe care l-a facut impotriva ta si tinandu-te ferm de aceasta decizie, indiferent de sentimentele care ar putea sa apara.

iii) A cadea de acord sa suporti pretul pentru ceea ce ti s-a facut, fara sa cauti razbunarea sau "plata datoriilor". De fapt, vom fi nevoiti sa suportam pretul pentru ceea ce ni s-a facut, indiferent daca vrem sau nu, intrucat nu exista nici o cale de a anula trecutul. Singura noastra alegere este legata de suportarea trecutului: ori in libertatea oferita de iertare, ori in chinurile amaraciunii.

iv) Este un act de vointa si nu al sentimentelor, prin care ne decidem sa iertam, in ascultare de Hristos, deoarece si El ne-a iertat (Coloseni 3:13).

De ce este atat de important sa iertam?

i) Vindecarea ranilor din trecut nu are ca scop gasirea unei scuze pentru responsabilitatea personala, ci acela de a ne da capacitatea sa purtam responsabilitatea pentru reactiile noastre fata de ranire. Si singura reactie crestina posibila este iertarea (Matei 18:21-22; Luca 23:34; Faptele Apostolilor 7:60).

ii) Daca nu iertam suntem ca si intr-o "inchisoare". Isus a relatat pilda robului nemilostiv, ca raspuns direct la intrebarea lui Petru referitoare la iertare. Ea se termina cu un avertisment: "Si stapanul s-a maniat si l-a dat pe mana chinuitorilor pana va plati tot ce datora. Tot asa va va face si Tatal Meu cel ceresc, daca fiecare din voi nu iarta din toata inima pe fratele sau" (Matei 18:34-35).
iii) Daca nu iertam, vom hrani furia ascunsa si resentimentele, fapt ce va da loc demonilor (Efeseni 4:26-27). Iertarea elibereaza sentimentele negative si demoleaza orice intaritura pe care si-a facut-o diavolul in sentimentele noastre. De aceea, cand a avut loc iertarea, este posibil sa fie scoase orice duhuri care s-au atasat de noi din cauza maniei.

iv) Daca nu iertam, este posibil sa nu reusim sa recunoastem ca persoana a pacatuit impotriva noastra si ne-a ranit cu adevarat. Astfel, ne vom blama pe noi insine sau, cel putin, ne vom indrepta toata furia spre noi insine, si nu spre o alta persoana. De fapt afirmam ca noi insine suntem de vina, si astfel nu reusim sa ne bucuram de iertarea lui Dumnezeu. Aceasta durere emotionala produce un duh zdrobit (Proverbe 15:13), un sentiment de apasare si auto-respingere. Daca cineva a pacatuit impotriva noastra, trebuie sa-l consideram vinovat pe cel care este vinovat cu adevarat, si abia apoi sa il eliberam de acea vina, iar prin iertare sa ne eliberam pe noi insine de amaraciune si apasare.

Cum are loc iertarea?

i) Trebuie sa primim iertarea lui Dumnezeu pentru propriile noastre pacate, drept rezultat al faptului ca ne-am pocait. De exemplu: putem sa ne pocaim de auto-respingere, adica de respingerea unui lucru creat Dumnezeu. Trebuie sa marturisim pacatul si sa acceptam iertarea, atat pentru pacatele curente cat si pentru pacatele din trecut care ne mai tin inca legati. Procedand astfel, ne iertam pe noi insine. Trebuie sa acceptam ceea ce spune Dumnezeu atat cu privire la vina, cat si cu privire la iertarea pe care a promis ca ne-o da atunci cand ne marturisim pacatele si ne pocaim de ele (1 Ioan 1:8-9).

ii) Trebuie sa-i iertam pe cei care ne-au ranit, indiferent cat de mult ne-ar durea. De exemplu: s-ar putea sa fie nevoie sa-i iertam pe parintii care ne-au batut si respins, pe colegi pentru ca ne-au batjocorit la şcoala, pe partenerul de casnicie pentru ca ne-a fost necredincios. In caz de abuz sexual trebuie sa iertam persoana care a facut acest lucru.

iii) Adesea este prezenta si o manie profunda impotriva lui Dumnezeu sau impotriva altora. Aceasta trebuie marturisita. Am auzit de cazuri in care oamenilor care il considerau responsabil pe Dumnezeu pentru durerea lor, li s-a cerut sa-L ierte. Cred ca acest lucru este gresit – de fapt chiar blasfemator – deoarece Dumnezeu nu pacatuieste, si de aceea nu are nevoie de iertarea noastra! Ne putem exprima furia si durerea noastra inaintea Lui – Psalmii sunt plini de descarcari ale sentimentelor, asa cum am si vazut deja – dar trebuie sa ne supunem lui Dumnezeu, si nu sa-L judecam pe Dumnezeu si sa-L consideram vinovat. De asemenea, trebuie sa ne pocaim de furia pe care o avem impotriva Lui.

iv) Iertarea nu este ieftina. Ne poate costa foarte mult, si presupune adesea o zbatere grea, cu exteriorizarea unor emotii puternice, puse in evidenta de tremuraturi, tipete sau furie.

v) Trebuie sa incercam sa ne asiguram ca iertarea a avut loc cu adevarat si ca persoana in cauza nu spune doar cuvinte goale sau evadeaza din situatie, spunand: "Vreau sa iert..." sau "Dumnezeu sa ma ajute sa iert...", in loc sa spuna clar: "Eu iert!"

vi) Odata ce are loc iertarea, poate fi primita vindecarea, iar noi trebuie sa ne rugam cu persoana cand ajungem la acest punct.

d) Taierea cordonului ombilical emoţional/spiritual

Foarte adesea, oamenilor nu li s-a dat drumul, din punct de vedere emotional, de catre parintii lor. Acest lucru se datoreaza uneori faptului ca acestia raman posesivi chiar si cand copiii ajung la maturitate. In unele cazuri persoana se simte inca legata emotional de parinti, de exemplu: prin nevoia de a fi aprobati de ei sau prin frica de a fi respinsi. De asemenea, problemele emotionale sau demonizarea pot fi mostenite prin arborele genealogic (vezi Seminarul 6).

Oamenilor trebuie sa li se taie acest cordon ombilical emotional, in numele lui Isus, pe baza identitatii si libertatii lor in Hristos.

i) Fiecare crestin este o noua creatie, sub un nou legamant; cele vechi s-au dus si toate s-au facut noi (2 Corinteni 5:17).

ii) Un adult casatorit si-a lasat parintii in urma, iar acestia nu mai au autoritate peste el (Geneza 2.24).

iii) Un adult necasatorit este la fel de liber de controlul parintesc ca si un adult casatorit. Acest lucru a fost demonstrat de catre Isus, care, ca adult necasatorit, a stat ferm pe pozitie in fata mamei Sale si a fratilor, care incercau sa preia controlul asupra Lui (Marcu 3:20-21, 31-34).

iv) Aceasta nu inseamna ca nu trebuie sa ne iubim si cinstim parintii. Grija lui Isus fata de Maria este exemplara, daca avem in vedere ca S-a gandit la ea chiar in momentele agoniei de pe cruce, si i-a incredintat-o lui Ioan, spre protectie (Ioan 19:26-27)
Parintii pot fi condusi si ei in rugaciune, spre a taia cordonul emotional prin care se mai tin inca de copiii lor, deja deveniti maturi.

e) Hristos ca Mare Preot

Isus Hristos Insusi a suferit si, de aceea, poate simpatiza cu noi si poate intelege suferintele prin care trecem (Evrei 4:15; 5:7-8). El a suferit:

* stigmatul de a fi un copil nelegitim
* respingerea din partea autoritatilor
* respingerea din partea familiei
* respingerea din partea prietenilor
* respingerea din partea lui Dumnezeu – ca noi sa nu mai fim respinsi niciodata
* minciuni cu privire la El.

Adesea este de mare ajutor sa aplici aceste adevaruri unei persoane ranite emotional.

f) Alte tehnici folosite de unii slujitori

i) Vizualizarea. Unii specialisti folosesc tehnica vizualizarii pentru a determina persoana sa-L vada pe Isus aparand in situatia specifica in care persoana a fost ranita, aducand cu El dragoste si vindecare. Altii ajung in extrema de a conduce persoana sa vizualizeze cum Isus apare si schimba cursul evenimentelor, astfel incat sa para ca experienta traumatizanta nici nu a avut loc.

In fata acestor proceduri as avea cateva obiectii:

* Nu putem schimba cursul evenimentelor. Ce s-a intamplat s-a intamplat, si trebuie sa ne confruntam cu realitatea respectiva.
* Vizualizarea de acest tip poate determina oamenii sa adopte o imagine mentală distorsionată a lui Isus şi a caracterului Său.
* Tehnica ne lasă vulnerabili în faţa manipulării, care poate deveni oculta.
* Poate avea drept rezultat evitarea responsabilitatii pentru reactiile din trecut.

ii) Determinarea exprimarii emotiilor. Acest lucru se intampla adesea in timp ce oamenii isi aduc aminte de evenimentele dureroase.

Uneori este necesar sa pui persoana fata in fata cu adevaratele ei emotii, pe care anterior este posibil sa nu le fi putut recunoaste. De exemplu: cineva care a fost ranit de un membru apropiat al familiei poate avea sentimentul ca este inacceptabil sa admita sentimente de furie sau ura fata de acea persoana. Este bine sa incurajezi o astfel de persoana sa-si recunoasca emotiile negative, nu pentru ca este corect sa-ti urasti fratele, ci pentru ca trebuie sa se confrunte cu adevarul! Odata ce aceste emotii sunt recunoscute, devine posibila pocainta, si deci rezolvarea problemei.

iii) Fereste-te de misticism! Prin misticism inteleg orice practica sau filosofie care separa experientele mistice religioase de viata reala. De exemplu: fereste-te sa conduci pe cineva spre a experimenta "lumina minunata" sau spre "a fi cazut in Duhul", fara a-l învata mai intai sa se desparta de pacat.

g) Ingrijirea ulterioara

i) Pentru o persoana care a primit vindecare este esential sa persevereze in partasia cu alti crestini, in ingrijirea oferita de acestia si in prietenii. Prieteniile bune sunt importante in mod deosebit, pentru ca persoana sa nu dezvolte o dependenta nesanatoasa fata de cel care l-a consiliat, ci sa invete cum sa-si faca si sa-si pastreze propriile prietenii.

ii) De asemenea, vor avea nevoie sa fie invatati cum sa pastreze cu fermitate progresul pe care l-au facut si adevarurile care au fost aplicate in viata lor. Ei trebuie sa stie cum sa evite pericolul ca Satan sa-i ispiteasca din nou. De exemplu: o persoana care a suferit de respingere va trebui sa invete cum sa faca fata unei posibile respingeri sau unei aparente respingeri din viitor. De asemenea, trebuie sa invete sa-i ierte pe ceilalti imediat.