Prezentare carte:

writeFlash({"flashvars":"width%3D640%26height%3D500%26enablejs%3Dtrue%26stretching%3Dfill%26file%3Dhttp%3A%2F%2Falfaomega.tv%2Fvideo_LC%2FCD_18_Cine_este_Duhul_Sfant_Derek_prince.mp4%26image%3Dhttp%3A%2F%2Falfaomega.tv%2Fvideo_LC%2Flc_preview.jpg%26dock%3Dtrue%26plugins%3Dfbit-1%2Ctweetit-1%2Cviral-2%2Cinplay%26inplay.playerID%3DP-H9J-H6K%26inplay.trackerIDs%3DTR-3CZ-9SK%26inplay.publisherID%3Dalfaomegatv%26inplay.videoID%3Dcine_e_DS_derekprince%26inplay.displayName%3DCine_e_DS_derekprince","src":"http://alfaomega.tv/video_LC/player.swf","wmode":"transparent","allowfullscreen":"true","width":"640","height":"500"});

Autorul puncteaza cateva contradictii aparente cu privire la cea mai controversata Persoana a Trinitatii: Duhul Sfant.

Cartea se incheie cu o descriere practica a darurilor Duhului si cum opereaza ele, urmata de o scurta expunere cu privire la roadele Duhului si cum le putem cultiva in viata noastra personala.

Carte scrisa de Derek Prince

Pagini: 104

Cuprins:

Este Duhul Sfant o Persoana?
Vesnic, omniscient, omniprezent
Slujitor din umbra - foc mistuitor
Duhul adevarului
Darurile Duhului
Roada Duhului Sfant

Citeste un capitol GRATUIT!

4. Duhul Adevarului

"Si Eu voi ruga pe Tatal si El va va da un alt Mangaietor, care sa ramana cu voi pentru totdeauna. Duhul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi." (Ioan 14:16-17).

Cand Isus le-a promis ucenicilor ca-L va ruga pe Tatal sa le trimita un Mangaietor divin, El I-a dat acestui Mangaietor un nume special: "Duhul adevarului". In acelasi timp, El i-a avertizat ca lumea nu va putea primi acest Mangaietor.

Scriptura ne ofera doua motive in sprijinul acestui lucru. In primul rand, de cand oamenii s-au departat de Dumnezeu in rebeliune, ei nu au dorit sa accepte adevarul care ar fi scos la lumina faptele lor nedrepte. De aceea ei "inabusa adevarul in nedreptate." (Romani 1:18).

In al doilea rand, rebeliunea impotriva lui Dumnezeu, a pus omenirea sub dominatia dumnezeului acestei lumi, "Satan, acela care insala intreaga lume". (Apocalipsa 12:9). Inselaciunea este arma principala pe care se bazeaza Satan pentru a tine omenirea sub control. Odata ce ii este luata aceasta abilitate de a insela, Satan nu mai are nimic de oferit nimanui, cu exceptia unui loc in focul vesnic impreuna cu el!

De-a lungul multor secole, filosofia omeneasca nu a reusit sa formuleze o definitie satisfacatoare a "adevarului". Pe de alta parte, Biblia ofera un raspuns intreit. Intai, Isus a spus, "Eu sunt adevarul". (Ioan 14:6). In al doilea rand, cand se ruga Tatalui, El a spus, "Cuvantul Tau este adevarul." (Ioan 17:17). In al treilea rand Ioan ne spune, "Duhul [Sfant] este adevarul." (1 Ioan 5:6).

Astfel, in domeniul spiritual, exista trei coordonate ale adevarului: Isus, Scriptura si Duhul Sfant. Cand acestea trei sunt in acord, stim ca am ajuns la adevar - adevar absolut. Insa, este important sa verificam toate cele trei coordonate inainte sa ajungem la o concluzie. Exista trei intrebari pe care trebuie sa ni le punem in legatura cu orice chestiune spirituala:

Il reprezinta pe Isus asa cum este El cu adevarat?
Este in armonie cu Scriptura?
Este intarita de marturia Duhului Sfant?

Din punct de vedere istoric, biserca ar fi fost scutita de multe erori si inselaciuni daca ar fi verifcat de fiecare data toate cele trei coordonate ale adevarului. Nu este de ajuns ca un invatator ni-L prezinta pe Isus ca pe un perfect exemplu moral. Sau ca un pastor isi bombardeaza congregatia cu o multime de versete biblice. Sau ca un evanghelist isi impresioneaza audienta cu o etalare senzationala a supranaturalului. Inainte sa acceptam ceea ce ni se prezinta ca fiind adevarul, toate cele trei coordonate trebuie sa fie la locul lor: Isus, Scriptura si Duhul Sfant.

In prezentarea intreita a adevarului, functia caracteristica a Duhului Sfant este aceea de a marturisi. "Duhul este Cel ce marturiseste." (1 Ioan 5:6).

Duhul Sfant Il marturiseste pe Isus ca Fiul vesnic al lui Dumnezeu, care Si-a varsat sangele pe cruce ca jertfa atotsufiecienta pentru pacatele noastre. Dupa cum a spus Charles Wesley:

"Duhul raspunde sangelui
Si imi spune ca sunt nascut din Dumnezeu."

Duhul Sfant marturiseste si despre adevarul si autoritatea Scripturii, dupa cum a scris Pavel catre Tesaloniceni: "pentru ca Evanghelia noastra v-a fost adusa nu numai prin cuvant, ci si cu putere si cu Duhul Sfant si cu o mare siguranta..." (1 Tesaloniceni 1:5).

Anania si Safira

Nu poate exista nici un compromis intre Duhul Sfant, care este Duhul adevarului, si Satan, care este un "mincinos si tatal minciunii". (Ioan 8:44). Acest lucru a fost demonstrat in mod dramatic in biserica primara, cand Anania si Safira au mintit in legatura cu banii pe care ii oferisera bisericii. Ei au pretins ca au adus intreaga suma obtinuta din vanzarea unei proprietati, pe cand ei de fapt ascunsesera o parte din ea.

Cu toate acestea, Duhul adevarului din Petru nu a fost inselat. El l-a acuzat pe Anania ca i-a mintit nu numai pe oameni, ci si pe Insusi Duhul Sfant - cel care este chiar Duhul adevarului:

"Dar Petru i-a zis: 'Anania, pentru ce ti-a umplut Satan inima ca sa minti pe Duhul Sfant si sa ascunzi o parte din pretul mosioarei? Daca o pastrai, nu ramanea ea a ta? Si, fiind vanduta, nu puteai sa faci ce vrei? Cum s-a putut sa ai in inima ta o astfel de fapta? N-ai mintit pe oameni ci pe Dumnezeu.' Si Anania, cand a auzit cuvintele acestea, a cazut jos si a murit. O mare frica a cuprins pe toti cei care au auzit aceste lucruri." (Faptele Apostolilor 5:3-5).

Trei ore mai tarziu a venit Safira si a repetat aceeasi minciuna. Ca si sotul ei, a platit cu viata pentru acest lucru.

Pacatul de care s-au facut vinovati Anania si Safira, definit in mod corect, a fost ipocrizia, fatarnicia - prefacatorie religioasa. Ei se prefaceau a fi mai generosi si mai dedicati Domnului decat erau in realitate. Isus si-a pastrat cele mai grele cuvinte de condamnare pentru acest pacat intalnit la conducatorii religiosi din zilele Sale. In Matei 23 El le-a spus de sapte ori: "Vai de voi...fatarnicilor!"

Ce este ipocrizia?

Cuvintele englezesti "hypocrite", "hypocrisy" [ n.tr. ca si cele romanesti: ipocrit, ipocrizie] sunt derivate direct din cuvantul grecesc hupokrites, care inseamna "actor". Aceasta este esenta ipocriziei: a juca un teatru religios. Probabil ca nici un alt pacat nu se intalneste mai des printre oamenii religiosi decat ipocrizia. De fapt, unele forme de religie aproape ca o impun.

Cand oamenii intra intr-o cladire religioasa, intreaga lor comportare se schimba. Ei nu se mai comporta natural, liber, deschis. Parca sunt stransi de un fel de "crampa" invizibila. Ei simt ca trebuie sa-si puna o masca religioasa. Diferite ramuri ale religiei pot cere un alt tip de masti, dar putine dintre ele le permit oamenilor sa fie ei insisi.

Cand predicatorul condamna anumite pacate, astfel de oameni raspund cu un "Amin!" constiincios. Dar, in afara bisericii, ei comit chiar aceleasi pacate fara nici o remuscare. Daca se roaga cu voce tare, ei folosesc un anume ton al vocii si, de multe ori, chiar un vocabular special. Ei nu se opresc sa se gandeasca cum s-ar simti un tata pamantesc daca fiul sau i s-ar adresa cu un astfel de limbaj artificial sau daca s-ar comporta intr-un mod nenatural doar ca sa-l impresioneze.

Dumnezeul Bibliei nu are timp pentru ipocriti. Acest lucru apare foarte clar in povestea lui Iov. Cei trei prieteni ai lui Iov au exprimat un torent de banalitati religioase. De fapt, ei au spus, "Dumnezeu ii binecuvinteaza intotdeauna pe cei neprihaniti, ei nu sufera niciodata pe nedrept." Pe de alta parte, "Dumnezeu ii judeca intotdeauna pe cei rai, ei nu propasesc niciodata." Totusi, datele istorice demonstreaza ca aceste afirmatii nu sunt adevarate. Este doar vorbarie religioasa.

Pe de alta parte, Iov a fost total sincer. El, de fapt, a spus, "Dumnezeu nu ma trateaza corect. Nu am facut nimic sa merit toate acestea. Dar chiar daca El ma omoara, voi continua sa am incredere in El."

In Iov 42:7 Domnul si-a descoperit judecata Sa in ce priveste comportarea lui Iov si a prietenilor sai. "Domnul a zis lui Elifaz din Teman: 'Mania Mea s-a aprins impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit asa de drept despre Mine, cum a vorbit slujitorul Meu Iov.'"

Trebuie sa ne punem intrebarea: Cu ce este diferit acest tip de comportament religios fata de pacatul lui Anania si Safira, care i-a costat viata?

Momentul adevarului

Intr-un anumit moment al carierei sale, regele David s-a facut vinovat de doua pacate groaznice. Primul, a comis adulter cu Batseba, sotia vecinului sau Urie. Apoi a pricinuit uciderea lui Urie, pentru a-si acoperi pacatul.

In aparenta, David a iesit basma curata. El a continuat sa se inchine asa cum obisnuia. Isi ducea la indeplinire indatoririle sale de rege. Locuia in continuare in palatul regal. Nimic nu se schimbase in exterior - pana cand mesagerul lui Dumnezeu, prorocul Natan, l-a confruntat pe David cu pacatul sau. In acel moment destinul vesnic al lui David atarna in balanta. Prin harul lui Dumnezeu, David a dat raspunsul corect. El nu si-a gasit scuze si nu a incercat sa acopere nimic. El a recunoscut, "Am pacatuit." (2 Samuel 12:1-15).

Mai tarziu, in Psalmul 51, David a exprimat o rugaciune de marturisire si un strigat de indurare. Versetele 5 si 6 incep amandoua cu cuvantul, "Iata", exprimand o descoperire brusca a unui adevar vital.

Versetul 5 spune, "Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a conceput mama mea." David ajunsese fata in fata cu ceva ce numai Duhul adevarului putea sa descopere: nu doar faptele pacatoase pe care le comisese, ci teribila putere negativa a starii de pacatosenie mostenita care exista in orice urmas al lui Adam.

Versetul 6 descopera singura metoda pe baza careia Dumnezeu ne elibereaza de puterea pacatului dinauntru: "Iata, Tie iti place ca adevarul sa fie in omul dinauntru." Chiar si dupa ce a pacatuit, David a continuat sa se manifeste in exterior intr-un mod cuvenit rolului sau de rege. Dar, acum exista o prapastie imensa intre comportamentul sau exterior si starea interioara a inimii sale. El devenise un ipocrit - un actor care juca un rol care nu mai corespundea cu ceea ce era in inima sa. Pentru aceasta nu exista decat un singur remediu: marturisire sincera si pocainta din toata inima.

De la Duminica Floriilor la Vinerea Mare

Exista un adevar care se regaseste in toata Biblia: Dumnezeu nu va face niciodata compromis cu pacatul. Acest lucru este sugestiv ilustrat de doua zile din viata lui Isus: Duminica Floriilor si Vinerea Mare.

In Duminica Floriilor Isus a intrat in Ierusalim ca un erou popular - "Prorocul din Nazaretul Galileii." (Matei 21:11). Orasul intreg era deschis pentru El. El ar fi putut sa dea la o parte cu usurinta pe dusmanii Sai inversunati, conducatorii religiosi, si sa se puna singur Rege. Aceasta era dorinta populatiei.

Totusi El a ales o alta cale. Cinci zile mai tarziu atarna pe o cruce nemiloasa, gol si respins. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu va face niciodata compromis cu pacatul si singura cale de a infrunta pacatul a fost jertfa lui Isus pe cruce.

Multi crestini din ziua de azi vorbesc despre "trezire" si se roaga pentru ea. De multe ori ei trec cu vederea faptul ca exista o bariera in fata trezirii care nu va putea fi niciodata ocolita. Este pacatul. Adevarata trezire nu va putea veni pana cand nu ne vom "ocupa" de pacat. Si exista o singura cale prin care sa ne "ocupam" de pacat: "Cine isi ascunde faradelegile nu prospera, dar cine le marturiseste si se lasa de ele capata indurare." (Proverbe 28:13).

Sincer vorbind, multe parti din biserica actuala sunt pline de "pacate acoperite". Iata cateva pacate pe care crestinii cauta, de multe ori, sa le acopere:

1. Abuzul unui copil - fizic, emotional, sexual - sau o combinatie a acestora.
2. Incalcarea legamantului casniciei.
3. Folosirea necinstita a banilor.
4. Dependenta de pornografie. (Am fost socat sa descopar cat de frecventa este printre liderii bisericilor.)
5. Lacomia - suprasatisfacerea apetitelor noastre fizice.

Remediul lui Dumnezeu este dublu: mai intai marturiseste apoi lasa-te de ele. Rar este usor sa ne marturisim pacatele. Totusi nu exista alt remediu. "Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nedreptate." (1 Ioan 1:9). Dumnezeu niciodata nu a promis sa ne ierte pacatele pe care noi nu suntem gata sa le marturisim.

Dar nu este de ajuns doar sa le marturisim. Trebuie, de asemenea, "sa ne lasam de ele". Trebuie sa luam o hotarare ferma sa nu mai continuam sa facem pacatul pe care l-am marturisit. Trebuie sa urmam sfatul succint pe care Daniel l-a dat imparatului Nebucadnetar: "Pune capat pacatelor tale prin dreptate." (Daniel 4:27). Nu exista cale de mijloc intre dreptate (neprihanire) si pacat. "Orice nedreptate este pacat." (1 Ioan 5:17). Orice nu este drept este pacatos.

Te afli in fata unei decizii dificile?

Daca acest capitol te-a determinat sa pui sub semnul intrebarii lucruri din viata ta pe care le-ai acceptat pana acum, sau te-a confruntat cu anumite probleme de neascultare, deschide-te Duhului adevarului! El doreste si este gata sa-ti vina in ajutor.