Din cuprinsul ştirilor:
- Mic Dejun cu Rugăciune în Statele Unite
- Minierul chilean, Jose Henriquez, invitat de onoare la Micul Dejun cu Rugăciune
- Mişcare de trezire spirituală în Australia
- Persecuţia Bisericii din Indonezia
- Concert Proconsul la Timisoara
Mic Dejun cu Rugăciune în Statele Unite
Este o tradiţie de aproape 60 de ani: un „Mic Dejun cu Rugăciune” naţional la care participă şi preşedintele Statelor Unite ale Americii.
„Preşedinţia are un mod ciudat de a face o persoană să simtă nevoia de a se ruga”, a zis preşedintele Obama.
Cu mai mult de 20 de ani în urmă, Preşedintele Obama a început să activeze ca şi organizator al comunităţii din Chicago, Illinois. „Datorită experienţei din perioada în care lucram cu pastori şi oameni laici şi încercam să vindec rănile oamenilor în suferinţă, am ajuns să Îl cunosc personal pe Isus Hristos şi să-L primesc ca Domn şi Mântuitor”, mărturiseşte el.
Un oficial al Casei Albe a declarat pentru ştirile CBN că preşedintele a dorit să ofere un mesaj foarte personal. El a vrut să le ofere americanilor perspectiva sa mult mai intimă asupra felului în care el vede Scriptura şi rugăciunea. Bob McDonnell, guvernatorul Virginiei a declarat: „Aceasta a fost cea mai profundă mărturie despre viaţa sa personală, nu doar despre copilăria în care nu a avut parte de formare spirituală, ci despre activitatea de la Casa Albă.”
Preşedintele Obama spune că rugăciunile lui sunt câteodată generale şi alteori foarte specifice. „Doamne, dă-mi răbdare când o privesc pe Malia plecând la primul ei bal unde vor fi băieţi.” El spune că se roagă în mod regulat pentru capacitatea de a-i ajuta pe alţii, pentru smerenie şi pentru o umblare mai aproape de Dumnezeu. A fost un discurs important pentru preşedinte. Sondajele indică faptul că mulţi americani continuă să creadă că este musulman.
„Din când în când, eu şi Michelle auzim despre credinţa noastră că e pusă la îndoială, ne amintim că, până la urmă, nu contează ce spun oamenii despre noi, ci să avem conştiinţa împăcată şi să fim credincioşi Dumnezeului nostru”, a adăugat preşedintele american.
La ceremonie a fost prezent şi austronautul Mark Kelly. Soţia sa, Gabrielle Giffords, membră a Congresului american, îşi continuă recuperarea după ce a fost împuşcată în cap. El a spus că monumentul ridicat în curtea spitalului din Tucson i-a reamintit că nu trebuie să fie în biserică pentru a se simţi aproape de Dumnezeu. Pentru el, rugăciunea nu înseamnă doar să ceri. Înseamnă şi să aştepţi răspunsuri şi să-ţi exprimi mulţumirea, şi că a făcut aceasta mult în ultima vreme.
„Când mă trezesc dimineaţa, Îl aştept pe Domnul şi Îi cer să-mi dea tăria să fac ceea ce este drept pentru ţara şi poporul nostru. Când merg la culcare seara, Îl aştept pe Domnul şi Îl rog să îmi ierte păcatele şi să aibă grijă de familia mea şi de poporul american şi să mă facă un instrument al voii Sale”, a mărturisit preşedintele Obama.
Membrii Congresului, chiar şi cei din opoziţie, au spus că au plecat cu un sentiment pozitiv faţă de ţară. Robert Aderholt, congresman din Alabama a declarat: “Mă bucur să aflu că preşedintele este un om care se roagă şi cu siguranţă ne vom ruga pentru el şi pentru călăuzirea sa.”
Minierul chilean, Jose Henriquez, invitat de onoare la Micul Dejun cu Rugăciune
În octombrie anul trecut, minierul chilian Jose Henriquez a ieşit la lumina zilei pentru prima dată după ce a petrecut trei luni blocat în subteran. În prezent, el împărtăşeşte povestea salvării sale în diferite oraşe din Europa şi Statele Unite. În Washington, Henriquez a fost invitatul de onoare a preşedintelui Barak Obama la „Micul Dejun cu Rugăciune”. El a amintit disperarea pe care au simţit-o toţi după ce o explozie a blocat grupul său de 33 de minieri la 800 de metri sub pământ.
„Ne-am dat seama că aveam o singură opţiune, şi aceea era Dumnezeu”, a declarat public Henriquez. El a povestit că au avut multe nevoi în subteran şi că începuseră să rămână fără mâncare. „Am ajuns la concluzia că dacă nu ne rugăm şi dacă Dumnezeu nu face o minune, nu aveam cum să scăpăm.”
Mărturia lui Henriquez a fost apreciată de către cei prezenţi la micul dejun cu rugăciune, inclusiv de către ambasadorul Chile în Statele Unite.
Arturo Fermandois, ambasadorul Chile a declarat pentru ştirile CBN: „Este un privilegiu să fiu la acest Mic Dejun cu Rugăciune naţional împreună cu minerul Jose Henriquez care a putut să-şi împărtăşească experienţa spirituală intensă, că doar credinţa a ajutat minerii noştri din Chile să reziste 17 zile fără contact cu lumea şi 69 de zile la 800 metri sub pământ.”
Pastorul Alfred Cooper era împreună cu preşedintele chilian când s-a produs accidentul minier şi ne-a spus: „Pot să spun că însuşi preşedintele a solicitat o întâlnire de rugăciune. În capela palatului prezidenţial am condus o întâlnire de rugăciune, ceva asemănător cu duhul acestui mic dejun cu rugăciune de astăzi, Duhul lui Isus.”
În subteran, Henriquez a creat un climat spiritual care a oferit speranţă şi stabilitate emoţională minierilor blocaţi acolo.”Când am ieşit, am trecut testul psihologic şi psihologii mi-au mulţumit că am făcut munca lor. Aşa că nu am probleme cu coşmarurile. Am bucuria lui Dumnezeu în inimă şi este minunat.” El a spus a mai experimentat accidente miniere, dar că acesta i-a lăsat un mesaj care spune că El încă aude rugăciunile şi este încă în control. El este un Dumnezeu care face promisiuni şi Se ţine de ele. „Trăim într-o vreme de dragoste şi îndurare şi El continuă să ne cheme şi doreşte ca oamenii să se întâlnească cu El.”
Mişcare de trezire spirituală în Australia
Australia era cândva considerată o naţiune creştină, dar secularizarea agresivă a cauzat răcirea multora faţă de creştinism. Doar 10% din populaţie frecventează biserica în mod regulat. Totuşi, câteva biserici şi lucrări devin tot mai hotărâte să se roage pentru naţiune şi strigă cu disperare la Dumnezeu. Pastorul Daniel Nalliah a pornit o mişcare de rugăciune numită „Australia, trezeşte-te!” ca urmare a unui vis pe care l-a avut în 2000. Acum, după mai bine de 10 ani, creştinii iau parte la întâlniri lunare de rugăciune în 75 de oraşe australiene.
Aceste grupuri de rugăciune se axează pe rugăciunea pentru străpungere spirituală. Ei urmăresc o revoluţie a dragostei care să transforme toată naţiunea şi au speranţă că Australia se va întoarce la Isus în următorii zece ani.
Scopul lucrării „Australia, trezeşte-te!” este acela de a aduna creştinii să se roage pentru transformarea naţiunii lor. Datorită rugăciunii, au fost deja raportate o serie de miracole. Surzii aud, şchiopii încep să meargă, oamenii sunt eliberaţi de depresie şi duhuri demonice. Elizabeth Ryan a suferit de despresie pentru mai mult de doi ani şi mărturiseşte că dacă ar fi continuat în acea stare, ajungea să se sinucidă, sau în mod sigur ar fi pus capăt căsniciei sale.
Elizabeth a căutat rugăciunea în una din serile de trezire şi atunci a primit vindecare şi eliberare din lanţurile depresiei. „Au început să scoată duhuri din mine. Căsnicia mea a fost restaurată. Sunt mult mai bine. Doresc să mă închin lui Dumnezeu mai mult ca niciodată.”
Chiar şi mass-media seculară din Australia raportează minunile. Unul din cotidienele principale, „The Age”, a scris despre o femeie care a fost înviată dintre morţi. Diana Shield, a avut un atac de cord în timp ce făcea turul Israelului cu autocarul. Doctorul Murray James-Wallace, un expert în resuscitarea cardiacă, stătea în spatele Dianei şi mărturiseşte că Diana era fără viaţă. „Pulsul 
i s-a oprit şi a încetat să mai respire, făcuse un stop cardiac fără puls. Având în vedere că eram într-un autocar cu un singur doctor, fără echipament, fără medicamente şi în condiţii suboptime, şansa de a-şi reveni era foarte mică.”
Diana Shield îşi aminteşte: „Am mers într-un loc foarte întunecat şi o voce nu prea plăcută a spus: ‚Vei muri în Israel’ Am răspuns spunându-i că nu poate fi adevărat deoarece de dimineaţă am primit un cuvânt din partea Domnului prin unul din bărbaţi despre viitorul vieţii mele.”
În timp ce doctorul James-Wallace încerca să o readucă la viaţă, pastorul Nalliah a început să se roage. El a spus: „Diana, duhul de moarte să plece din tine. Satan este cel care pierde. Isus este câştigătorul. Viaţă, întoarce-te.” Ea s-a întors la el, a deschis ochii şi a zâmbit.
Pastorul Bill Kolikata declară şi el ca a fost înviat după ce a suferit de stop caridac în Canberra. El a spus că a murit în timpul participării la o întâlnire naţională de rugăciune în parlamentul australian. Pastorul Danny a început să mai vorbească de pe scenă şi a spus: “Haideţi să ne rugăm” şi a poruncit duhului de moarte să plece.
Pastorul Kolikata ne împărtăşeşte despre cele 20 de minute de călătorie supranaturală. “Nişte îngeri m-au luat şi m-au dus la poalele unui munte. Spre surprinderea mea, în vârful muntelui era o clădire frumoasă, o biserică frumoasă. Un lucru mi-a atras atenţia. Atunci când m-am uitat la clădire, fundaţia ei era făcută dintr-un nisip alb foarte frumos. Atunci am auzit vocea Domnului. El mi-a spus: Fiule, ce vezi tu acum este imaginea Bisericii Mele din lume. Arată frumos în vârf, dar nu are nicio fundaţie. Fundaţia este foarte slabă.”
Astăzi, pastorul Kolikata împărtăşeşte acel mesaj cu bisericile şi oricine îl ascultă. Cât despre pastorul Nalliah, el este convins că Dumnezeu îşi revarsă Duhul peste Australia după mulţi ani de rugăciune şi mijlocire. El crede că mişcarea de rugăciune “Australia, trezeşte-te!” se va răspândi, şi în urma secetei, inundaţii devastatoare şi cicloane vor lovi, iar credinţa creştină a Australiei va fi readusă la viaţă.
Persecuţia Bisericii din Indonezia
Ucigaşii brutali ai trecutului au dispărut, dar intenţia este aceaşi: nimicirea creştinismului şi crearea unui stat islamic în Indonezia.
Au trecut 10 ani de la cel mai crunt atac asupra creştinilor din Indonezia, dar astăzi credincioşii încă suferă, mai ales cei care au trecut de la islam la creştinism şi cei care-şi împărtăşesc credinţa cu alţii. De asemenea, şi bisericile sunt închise. Este o schimbare de tactică a grupărilor extremiste precum Frontul Islamic de Apărare. Ele stârnesc manifestaţii violente pe stradă, forţează bisericile să se închidă şi insistă să fie arestaţi reprezentanţii bisericilor şi evangheliştii. Unul din cele mai crunte atacuri a fost asupra bisericii protestante Filadelfia Batak, anul trecut de Crăciun. O gloată de oameni precum aceasta s-a întâlnit la o moschee locală, şi apoi au încercat să împiedice creştinii să se întâlnească în biserica lor nou contruită. Pastorul Palty spune că mulţimea a crescut la 1 500 de protestatari: „Unii au aruncat cu pietre şi strigau ‚allahu akbar’, Dumnezeu e mare. Alţii ne strigau necredincioşi şi porci şi strigau tot felul de înjurături. Unii aveau bâte la ei, iar alţii strigau: ‚Ardeţi biserica, închideţi-o.’”
Oficialităţile locale au închis clădirea bisericii în ianuarie anul trecut. De atunci, creştinii s-au închinat în fiecare duminică afară, în faţa porţii bisericii. Musulmanii iritaţi au pus în drum balegă de vacă, cioburi de sticlă şi şobolani morţi, sperând să descurajeze închinătorii. Constituţia indoneziană garantează libertatea religioasă, dar creştinii spun că experimentează tot mai puţină libertate religioasă faţă de majoritatea islamică. Sunt construite tot mai multe moschei, dar prea puţine biserici noi sunt permise populaţiei creştine aflate în creştere. Dar cum rămâne cu foştii musulmani care s-au convertit la creştinism în cea mai mare naţiune islamică din lume ? Întrebaţi-i pe Rahmat, Lydia şi Cornelius a căror identitate este ascunsă fiindcă toţi au fost persecutaţi de către membrii familiei lor, sau de către oficialităţi guvernamentale. Rahmat a venit la Hristos în închisoare. După ce a fost descoperită o Biblie în celula lui, Rahmat spune că a fost torturat, forţat să stea dezbrăcat în curtea închisorii şi să salute drapelul indonezian în timp ce ţinea o Biblie pe cap. Când Biblia a căzut, a fost torturat din nou şi o pagină din Biblie i-a fost băgată în gură. Rahmat spune că atunci a fost trimis fără haine într-o celulă de izolare unde a trebuit să suporte muşcături de ţânţar şi temeperaturi foarte scăzute. El a strigat la Domnul, rugându-L să-l ajute să treacă prin această încercare, dându-i hainele înapoi. A doua zi, un paznic i-a adus hainele. Credinţa lui Rahmat a rămas puternică. După câteva săptămâni când Rahmat a fost eliberat din închisoare, gardianul l-a întrebat dacă era musulman sau creştin. „I-am spus că atunci când am venit în închisoare eram un musulman care învăţa despre creştinism. Acum, când plec de aici, sunt convins că sunt un creştin.”
Lydia, mamă a şase copii, a fost bătută în mod brutal de către soţul ei musulman după ce s-a convertit la creştinism. Ea a spus că aceste atacuri aveau de multe ori loc sub ochii copiilor. Într-o duminică după ce soţul Lydiei a aflat că ea a mers la biserică, s-a apropiat de ea cu ţigara aprinsă.
I-a spus: „Religia ta te va duce în iad, aşa că vei simţi focul. Ce ar fi să simţi asta?”
Soţul Lydiei i-a tras capul pe spate şi i-a pus cenuşă fierbinte în ochiul drept. Astfel de violenţe au continuat şi într-un final, soţul a scos-o din casă împreună cu copiii. Vocea Martirilor din Australia a ajutat-o pe Lydia să-şi găsească o locuinţă şi i-a oferit o sumă de bani ca să-şi înceapă o afacere.
Familia musulmană l-a dat afară din casă şi pe Cornelius când a descoperit că el a devenit creştin. El spune că a scăpat de moarte atunci când unul din verişorii lui a încercat să dea peste el cu motocicleta. „Mai târziu l-am sunat pe verişorul meu şi i-am spus că l-am iertat că a încercat să mă omoare. Mi-a spus că sunt un necredincios şi să nu-l mai sun vreodată.” În prezent, Cornelius împărtăşeşte credinţa sa cu alţii şi proiectează adolescenţilor musulmani filmul „Isus”. Noii credincioşi şi biserica indoneziană continuă să crească în credinţă şi mărime, în ciuda încercărilor de a distruge această mişcare.
„Înainte să avem această problemă, creştinii veneau foarte rar la biserică, dar când a început persecuţia, au fost încurajaţi să vină la biserică, să se roage şi să se adune în unitate. Congregaţia mea are angajamentul de a continua serviciile de biserică deoarece biserica nu este o clădire, ci biserica reprezintă credincioşii”, mărturiseşte pastorul Palty.
Ei Îi cer lui Dumnezeu şi guvernului să creeze o societate mult mai tolerantă, una în care să fie mult mai protejaţi de violenţa extremistă. Între timp, creştinii din Indonesia vor continua să se adune în apartamente, biserici mici de casă şi chiar în străzi, oriunde au posibilitatea, în ciuda riscurilor imense.
Concert Proconsul în Timişoara
Duminică, 20 februarie 2011, peste 2.500 de credincioşi au sărbătorit în biserica Agape din Timişoara alături de formaţia Proconsul. O atmosferă călduroasă într-o casă a Domnului plină de enoriaşi, şi o voce de exceptie. În acest mod a decurs timpul pentru miile de oameni care au venit să asculte un concert susţinut de băieţii de la Proconsul. Viziune, credinţa şi dragoste: aceste trei cuvinte sunt scrise pe unul dintre pereţii bisericii şi îndeamnă oamenii la rugăciune şi iubire. Asta a facut şi Bodo, iar enoriaşii s-au rugat şi au cântat odată cu el. Cei care au participat la acest concert şi-au exprimat bucuria şi încântarea în faţa unui asemenea eveniment care a avut scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu.
Daniel Matei, pastorul bisericii Agape, ne-a spus plin de entuziasm: „A fost o seară deosebită în care poporul Domnului... Am avut foarte mulţi invitaţi care au venit în locul acesta. Sala a fost plină. Oamenii Îl iubesc pe Dumnezeu în Timişoara şi România, şi asta e important, pe adevăratul Dumnezeu. Slăvit să fie numele Lui !”
