-Evanghelia capturează inimi în capitala răpirilor
-Biserica Evanghelica din Rusia nu are incredere in Biserica Ortodoxa
-Credinciosii din Filipine fac fata persecutiei musulmanilor
-Republicanul Frank Wolf doreste ca libertatea religioasa sa devina o prioritate
-Islamicii radicali din iran patrund in Danemarca
-Conferinta “Limbajele iubirii” cu Gary Chapman, Bucuresti, 23-26 mai 2011
Evanghelia capturează inimi în capitala răpirilor
Aşa arată un program de biserică pentru mulţi credincioşi din teritoriile Columbiei controlate de gherile. Este prea periculos pentru creştini să se adune împreună. Alex şi familia sa locuiesc în inima unei zonei controlate de către rebeli.„Populaţia civilă a fost prinsă în conflictul dintre gherilă şi armata columbiană. Când armata a venit aici şi nu a găsit gherilele, intrau în casele noastre, le răscoleau şi căutau pe cineva să ucidă”, spune Alex.
Totuşi, în mijlocul revoltelor, Alex, care spune că a crezut dintotdeauna în Dumnezeu, a ajuns să aibe o relaţie cu Isus Hristos. „Am început să aud la radio un mesaj despre cum să-L urmez pe Isus şi cine este El.” El spune că impactul postului de radio a făcut o diferenţă remarcabilă şi de aceea s-a împlicat şi el. „Ştiu că există o mare schimbare în atitudinea oamenilor. Atunci când s-a înfiinţat postul de radio, mulţi oameni nu au fost de acord. Au avut parte de împotriviri şi ameninţări. Acum majoritatea oamenilor sunt de acord.”
Russell Stendal, care a fost răpit şi ţinut prizioner timp de cinci luni de către gherilele FARC în 1983, spune că posibilitatea de a instala acest transmiţător radio pe munte la o înălţime de 4 100 de metri, a venit în urma ajutorării unor rebeli grav răniţi. „Domnul ne-a ajutat să le salvăm vieţile.Un lucru a condus spre altul şi am fost invitaţi în această zonă. Apoi, încetul cu încetu, cu ajutorul unei organizaţii am putut să oferim ghiozdane cu ajutoare copiilor din zonă şi acest lucru a ajutat un pic. Apoi am început să ajutăm fiecare familie oferindu-le un radio solar şi acum am putut sa instalăm această staţie de radio chiar în inima uneia din cele mai ostile zone din această ţară.”
Russell şi echipa sa trebuie să călătorească noaptea în zonă din cauza răpiriilor. Ei ascund maşina şi apoi merg pe munte călare ca să ajungă la locul transmiţătorului radio.
“Această zonă este foarte cunoscută pentru răpirile care au loc. Aceasta este capitala răpiriilor din Columbia, care este capitala răpiriilor din lume. Aşa că mulţi dintre cei care se întorc la Domnul sunt foşti răpitori.”
Vocea Martirilor Canada a oferit bani pentru extinderea ariei de acoperire a staţiilor radio din Columbia şi alte ţări, printre care şi Venezuela care se împotriveşte tot mai mult creştinismului. Corey Odden este foarte încantat să facă parte din acest proiect.
“Această îmbunătăţire ne permite să a ajungem în zone controlate de către gherilele marxiste şi ne ajută să-i câştigăm pentru Hristos.”
Din munţi şi până în junglele Columbiei, Evanghelia este auzită pe radiourile Galcom fabricate în Canada. Aceste aparate, împreună cu literatură creştină, sunt distribuite cu paraşuta. Gabriela este una dintre cei care s-au convertit în urma slujirii prin radio şi literatură a organizaţiei “Colombia para Cristo”. Acum ea ajută aceaşi organizaţie să ia legătura cu combatanţii din această periculoasă zonă de război. “Gherilele şi simpatizanţii gherilelor vin şi ridică radiourile şi Bibliile şi se întorc acasă unde studiază Biblia şi ascultă radioul.”
Atât Gabriela, cât şi Alex, se roagă ca acelaşi mesaj care le-a schimbat vieţile să aducă pacea în una din cele mai periculoase zone de luptă din Columbia.
Biserica Evanghelica din Rusia nu are incredere in Biserica Ortodoxa
De opt ani, Yuri Sipko conduce una din cele mai mari organizaţii baptiste din Rusia. Acum, la 20 de ani după căderea comunismului, el este îngrijorat de ameninţările crescânde la adresa mişcării evanghelice din ţară.
“Căderea comunismului trebuia să deschidă calea libertăţii religioasă, dar mă tem că ne mişcăm în direcţia greşită.”
Ceea ce incomodează creştinii din Rusia este relaţia aparent foarte strânsă între guvernul rus şi Biserica Ortodoxă rusească.
“De exemplu, guvernul a introdus în şcolile publice ore de religie bazate pe principiile Bisericii Ortodoxe. Apoi anul trecut, preşedintele rus a anunţat o iniţiativă de a repartiza preoţi ortodocşi în toate unităţile militate. Constituţia noastră afirmă clar că nicio religie nu poate deveni religia de stat”, a adaugat Yuri.
Grupul de observatori din Rusia laudă pe prim ministrul Vladimir Putin şi preşedintele Dmitri Medvedev pentru că oferă importanţă Bisericii. Televiziunea a jucat şi ea un rol important, prezentând liderii politici care participau la slujbele religioase. Sergey Ryakhovski îi cunoaşte pe amândoi foarte bine. Ca şi preşedinte al Uniunii Penticostale ruseşti, el se întâlneşte regulat cu liderii de vârf ai guvernului şi ai Bisericii Ortodoxe. El se teme că influenţa Bisericii Ortodoxe devine tot mai puternică cu preţul libertăţii religioase, mai ales a grupurilor minoritate precum creştinii, evreii, musulmanii şi budiştii. “Sunt foarte multe legi şi regulamente care dictează viaţa religioasă din Rusia. De exemplu, creştinii evanghelici nu pot cumpăra o biserica, sau un teren pentru a construi o biserică.”
Pe de altă parte, Bisericii Ortodoxe îi este mult mai uşor după zeci de ani de persecuţii din partea statului. Bisericile distruse în timpul erei sovietice sunt reconstruite din banii contribuabililor. În ultimii 20 de ani, guvernul a cheltuit sute de milioane de dolari ca să restaureze 23 000 de biserici. Majoritatea ruşilor spun că aparţin de Biserica Ortodoxă. Totuşi, pe străzile Moscovei am găsit diferite păreri referitoare la relaţia tot mai strânsă dintre stat şi biserică.
“Aparţin de biserică şi sunt fericită să văd pe liderii noştri cum acceptă această instutiţie”.
“Trebuie să ne uităm la ţările islamice din Orientul Mijlociu ca să vedem pericolul potenţial al unei relaţii strânse dintre religie şi stat.”
Roman Lunkin este un susţinător al drepturilor omului din Moscova. El spune că liderul Bisericii Ortodoxe este hotărât să îşi extindă puterea şi influenţa. “Patriarhul Kirill, noul cap al Bisericii Ortodoxe din Rusia, încearcă să transforme Biserica într-o religie misionară şi să se depărteze de imaginea veche a ortodoxiei care o prezintă ca un muzeu religios vechi şi expirat.”
Concurenţa cea mai mare a Bisericii Ortodoxe o reprezintă adunările evanghelice carismatice care experimentează o creştere imensă.
“Mulţi ruşi părăsesc Biserica Ortodoxă şi se alătură bisericilor carismatice şi lor nu le place asta”, a spus Yuri.
Ryakhovski a oferit un document realizat de către un grup de cercetători ruşi şi susţinut de către Biserica Ortodoxă. Studiul se numeşte “Metode de a diminua potenţialul sectelor neo-penticostale şi de ajutorare a victimelor lor”.
“Aceste noi biserici carismatice şi penticostale sunt văzute ca şi secte şi ceva faţă de care să fii suspicios”, a declarat el.
Demult o minoritate persecutată, creştinii evanghelici exercită o influenţă tot mai mare în societate prin oferirea unul model de urmaş al lui Isus Hristos. “Oamenii cauta un sens şi un stil de viaţă autentic, relaţii autentice. În mijlocul tuturor schimbărilor economice şi sociale, avem ocazia să le arătăm ce înseamnă o relaţie personală cu Isus”, conclude Yuri.
Credinciosii din Filipine fac fata persecutiei musulmanilor
Albert Francisco împreună cu familia lui au fost forţaţi să îşi părăsească casa din sudul insulei Mindanao de multe ori. Grupările violente musulmane sunt în război cu populaţia creştină de când el avea 8 ani.
“Eram într-o fugă continuă. A trebuit să plecăm fiindcă ne ardeau casele. Nu voiam să fim prinşi la mihloc între militanţii musulmani şi soldaţi.”
Într-o zi, bărbaţi înarmaţi care aparţineau Frontului Islamic de Eliberare Moro l-au oprit pe Albert şi pe nepoata lui când încercau să scape. Gloanţele i-au străpuns trupul în diferite locuri.
“Credeam că e sfâşitul vieţii mele. Am fost împuşcat în cap şi picioare. Am auzit pe unul dintre bărbaţi spunând: 'Asigură-te că e mort'. M-am rugat lui Dumnezeu: 'Doamne, mai dă-mi o viaţă. Îmi voi preda viaţa Ţie.'”
Albert a supravieţuit în mod miraculos rănilor de gloanţe. Dar încă are fragmente de glonţ în cap şi picioare. O infecţie la cap şi picioare aproape l-a ucis, dar ajutorul de urgenţă din partea unui grup de creştini i-a salvat viaţa.
“M-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute. Nu am avut bani să plătesc spitalizarea. Atunci a venit un lucrător creştin la mine şi organizaţia lui a plătit operaţia şi toate nevoile medicale.”
Jane Tongcua era însărcinată în luna a şasea când a fost împuşcată în piept. Ea spune că ajutorul oferit la timp a salvat viaţa copilului ei. “Bătaia inimii copilului meu era foarte slabă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fratele Levi şi grupul de creştini care ne-a ajutat. Am simţit că Dumnezeu mă iubeşte.”
Astăzi, Jane şi soţul ei sunt fericiţii părinţi ai unui băieţel sănătos. Ei se roagă ca acest conflict să înceteze curând astfel încât fiul lor şi generaţia lui să trăiască în pace în Mindanao.
12 familii de creştini locuiesc în această tabără de refugiaţi de mai mult de un an şi jumătate, după ce satul lor a fost atacat de către militanţii musulmani. Aceşti copilaşi ar dori să meargă acasă, dar nu au unde să se întoarcă.
Fratele Levi este un lucrător creştin în zonele musulmane. El ne-a rugat să îi ascundem identitatea. El spune că de mulţi ani creştinii din Mindanao sunt persecutaţi de extremiştii musulmani. “Ei doresc islamizarea lumii. Biserica noastră a fost arsă de trei ori, dar încă există. Ei cred că pot înfrânge creştinii, dar nu vor putea niciodată să facă asta. Va fi o mare trezire spirituală aici şi musulmanii nu vor avea ce să facă.”
Creştinii precum Albert şi Jane mărturisesc aceasta. Ei spun că experienţa lor din pragul morţii i-au apropiat de Dumnezeu. “Astăzi trăiesc ca să spun celor care nu cred în Dumnezeu să creadă în el fiindcă El este adevărat. El ne-a dat viaţă. El ştie ce este mai bine pentru noi, iar noi ar trebui să fim fericiţi să-I slujim.”
Republicanul Frank Wolf doreste ca libertatea religioasa sa devina o prioritate
“Nu ştiu de ce oamenii nu mai sunt interesaţi în drepturile omului şi libertatea religioasă ca înainte”, se intreaba Frank Wolf.
Când congresmanul de Virginia, Frank Wolf a creat Comisia pentru Libertatea religioasă internaţională în 1988, acestă chestiune era importantă. Preşedintele de atunci, Ronald Reagan a fost considerat o forţă internaţională care a considerat constituţia americană ca fiind un legământ cu restul lumii. Wolf spune că preocuparea pentru libertatea religioasă s-a diminuat.
“În Irak unde au avut loc mai multe activităţi biblice ca în orice altă ţară în afară de Israel, creştinii irakieni se confruntă cu multe probleme. Ei vorbesc aceaşi limbă ca Isus. Daniel este îngropat acolo. Babilon şi Avraam erau din Irak. Estera era din Irak. Oamenii nu se concentrează pe Irak şi creştinii de acolo sunt împuşcaţi.”
Legislaţia lui presupune instruirea tuturor diplomaţilor cu privire la libertate religioasă, desemnarea mai riguroasă a ţărilor care prezintă motive de îngrijorare, cele care neagă libertatea religioasă şi promovarea în funcţie a ambasadorului libertăţii religioase internaţionale astfel încât să raporteze direct secretarului de stat. Pastorul din New York, Suzan Johnson Cook a fost investită în această funcţie de către preşedintele Obama, iar acum păşeşte pe o scenă mondială nesigură.
“În Pakistan au asasinat singurul membru creştin al cabinetului, pe Shabaz Bhatti. O femeie creştină este închisă în Pakistan acuzată de blasfemia, iar noi băgăm o grămadă de bani în Pakistan.”
Suzan Johnson Cook va identifica ţările care persecută oamenii credinţei şi care mai apoi vor fi supuse sancţiunilor Statelor Unite. Congressmanul Wolf spune că libertatea religioasă este o problemă americană. “Când o ţară respectă drepturile omului şi libertatea religioasă, e o ţară democratică, o ţară care nu este în război cu tine, care nu se ceartă cu tine şi cu care tu nu te lupţi.”
Anticipând alegerile din 2012, congressmanul Wolf intenţionează să trimită o scrisoare fiecărui candidat republican la preşedinţie, rugându-i să facă din drepturile omului şi libertatea religioasă o prioritate de vârf.
Islamicii radicali din iran patrund in Danemarca
Musulmanii din Danemarca au mărşăluit sub o pancardă pe care scria: „Islamul este pace şi dragoste”, dar multe elemente ale comunităţii musulmane daneze au devenit radicale. În 2009, în acelaşi loc, o demonstraţie pro-Israel a fost întâmpinată de către musulmani cu salutul lui Hitler. Ei strigau în arabă „takbir”, adică „cucerire” şi „Ucideţi evreii”. Americanii consideră Danemarca o ţară severă care s-a ridicat împotriva islamului prin publicarea caricaturilor cu Mohamed, dar ea este infectată cu acelaşi multiculturalism care a fost declarat un eşec în alte naţiuni europene deoarece poate încuraja radicalismul islamic. Conducerea locală a oraşului Copenhaga a autorizat proiectul unei moschei imense care va fi finanţată parţial de către regimul radical din Iran.
Refugiaţii iranieni din Danerca au fugit de regimul radical din Iran, iar acum trăiesc coşmarul de a fi urmăriţi de acest radicalism pe străzile din Copenhaga.Acesta este unul din multele proteste organizate împotriva construirii moscheii iraniene de către o organizaţie numită „Eliberaţi Iranul”.
Lars Hedegaard este expert în islam şi preşedintele Societăţii Internaţionale pentru Libertatea Presei. „Va fi o instituţie care va teroriza nu doar pe danezi, ci mai ales pe iranienii neascultători.”
Proiectul moscheii poate fi privit ca un simbol al creşterii radicalismului musulman din Danemarca. Mass-media daneză deja informează că unii creştini şi evrei părăsesc deja anumite cartiere din cauza violenţei musulmane. Am vizitat un pastor danez din Iran care a trebuit să se ascundă din cauza violenţei şi ameninţărilor din partea musulmanilor.
Massoud Fouroozandeh, este pastorul Bisericii Dragostei. „Unii oameni nu se bucură să vadă cum lucrează Dumnezeu. Prima mea maşină a fost furată şi incendiată.”
O altă maşină a pastorului Massoud a fost vandalizată. El păstoreşte Biserica Dragostei în care mulţi musulmani au devenit creştini şi care a înfuriat musulmanii din zonă. El spune că şi-a încredinţat frica în mâna Domnului. „Astăzi pot să mă tem, dar nu trăiesc cu frică pentru că am pe cineva, Îl am pe Isus Hristos. Ştiu asta fiindcă mi-a promis.”
Chiar şi cunoscutul autor creştin, Hans Kristian Neerskov, care a scris 43 de cărţi printre care şi „Mission Possible”, a declarat că a fost atacat de patru ori în ultimii şase ani de către musulmanii danezi. Ultima dată s-a întâmplat după ce a susţinut o prelegere despre Iran în Parlamentul danez. „Două săptămâni mai târziu, un tânăr iranian a venit şi m-a doborât la pământ. O săptămână mai târziu, un altul a venit şi m-a lovit. Alt bărbat a venit cu un cuţit, a sunat la uşă şi a spus: 'Sunt din Liban, am fost instruit de către Hezbollah şi am venit să te ucid.'”
Hans Kristian a convins pe acel tânăr să nu-l omoare. În timp ce unii creştini şi evrei se tem pentru siguranţa lor fizică din cauza musulmanilor violenţi, în Danemarca, dacă insulţi islamul rişti să fii acuzat de „discurs de ură”. Lars Hadegaard a fost acuzat de rasism în conformitate cu legea discursului de ură, dar apoi achitat pe baza unui amănunt. Dar avocatul acuzării a făcut apel şi Hadegaard riscă să fie găsit vinovat de către Înalta Curte. Presupusa infracţiune? El a oferit rezultatele unui sondaj despre rata ridicată a violurilor în rândul fetelor musulmane. Confirm legii daneze a discursului de ură, nu contează dacă este adevărat ceea ce spui despre islam.
„Nu contează. Nu contează dacă ceea ce spui este adevărat sau fals, sau dacă poţi susţine ceea ce zici. Conform legii 266B contează doar dacă cineva se simte jignit de ceea ce zici.”
Avocaţii nu au acuzat niciodată pe imamii danezi fiindcă au spus că cei care părăsesc islamul trebuie ucişi, că femeile imorale trebuie ucise cu pietre, sau că Shiria este mai bună decât democraţia. Atitudinea Danemarcii faţă de islam este o serie de contradicţii: apără caricaturile cu Mohamed în timp ce îşi acuză cetăţenii pentru că rostesc adevărul despre islam şi autorizează construcţia a ceea ce mulţi consideră că va fi o moschee periculoasă şi radicală.
Conferinta “Limbajele iubirii” cu Gary Chapman, Bucuresti, 23-26 mai 2011
Organizaţia Big Impact a organizat între 23-26 mai 2011 la Palatul Copiilor din Bucureşti Conferinta pentru familii cu tema „Limbajele iubirii”.
Gary Chapman, vorbitorul principal al acestei conferinte, este pastor baptist si autorul best sellerului Cele cinci limbaje ale iubirii. El explică:“Există cinci limbaje principale prin care-ţi poţi exprima dragostea faţă de o persoană. O metodă o reprezintă cuvintele de încurajare, folosirea cuvintelor. „Îţi stă bine îmbrăcat aşa.” Apoi, darurile. Oferirea de daruri este o expresie universală a dragostei. Serviciile, să faci ceva pentru celălalt: să găteşti, să speli vasele, să speli pe jos, să tunzi iarba, orice şti că şi-ar dori să faci. Apoi este timpul acordat, să-i oferi întreaga atenţie a ta. Mângâierile fizice. Cunoaştem cu toţii puterea emoţională a mângâierilor fizice.”
Familiile prezente au invatat cum sa-si rezolve eficient esecurile, cum sa rezolve problema maniei, dar si cum sa depaseasca barierele de comunicare si sa impartaseasca lucrurile care ii deranjeaza. Desigur, nu au lipsit aplicatiile practice.
Don Christensen este consultant financiar si a vorbit despre administrarea finantelor familiei din perspectiva Biblica.
„Dumnezeu nu-ţi va lega şireturile dimineaţa în locul tău. El ţi-a dat capacitatea să faci asta. El Se aşteaptă să Îi gestionăm banii şi ni-i dă să-i gestionăm. Toţi banii sunt ai Lui şi ne oferă şi principiile necesare gestionării lor. De aceea Biblia conţine 2350 de versete despre bani, doar 500 despre rugăciune şi alte 500 despre credinţă. El ştia că vom fi tentaţi să abuzăm de bani aşa că ne-a dat principiile de gestionare a lor.”
Desi casatoriti de multi ani, toti participantii au descoperit lucruri noi legate de viata de familie.
