În ultimii ani, în aproape toate unităţile armatei israeliene a fost introdusă tehnologia modernă. Totuşi, cercetaşii beduini se încred în continuare exclusiv în tradiţiile lor.

Odată cu înfiinţarea statului evreu în anul 1948, în Israel au rămas aproximativ 11.000 de beduini, majoritatea dintre ei aflându-se în Deşertul Neghev sau în regiunea Galileii. Beduinii sunt cu precădere musulmani.

În decursul ultimilor 50 de ani, acest segment de populaţie a crescut la aproximativ 120.000 de persoane. Aidoma celorlalţi arabi israelieni, în primii 15 ani ai existenţei statului s-au aflat şi ei sub o guvernare militară. Apoi li s-au acordat drepturi cetăţeneşti şi special pentru ei au fost construite mai multe sate sau chiar oraşe.

Deoarece mulţi beduini nu mai pot circula liber în Egipt şi Iordania, trebuie să li se ofere alte posibilităţi de a-şi câştiga existenţa. Şi astăzi situaţia multor beduini din statul Israel nu este ideală, indiferent dacă trăiesc în oraşele apărute în urma proiectelor de la mijlocul anilor ’70, în sate sau sunt în continuare nomazi.

Nu toţi sunt însă dispuşi să locuiască în Israel şi să primească cetăţenia israeliană. Unele triburi ale populaţiei beduine s-au integrat însă şi sunt chiar foarte mândre de o unitate proprie în cadrul armatei israeliene. Unitatea beduină de cercetaşi a fost înfiinţată în anii ’70. Beduinii ţin foarte mult la respectarea propriilor tradiţii. Dintre acestea face parte şi legătura cu natura, în special cu deşertul.

Ştiinţa lor a fost transmisă de-a lungul generaţiilor. Ei se descurcă fără busolă, străbat distanţe enorme fără nici o facilitate modernă şi în cele mai austere condiţii. Pot interpreta cele mai mici urme pe nisip, urme pe care un ochi neavizat nici măcar nu le observă. Din acest motiv, beduinii au fost folosiţi în armata israeliană în rol de cercetaşi, în special în zonele de graniţă.

Comandanţii beduini îşi fac griji de mai mult timp în legătură cu viitorul unităţii lor de cercetaşi, deoarece în cadrul statului major se doreşte ca şi beduinii să fie dotaţi cu tehnologie modernă (ca de exemplu sistemele de navigare).

Locotenentul-colonel Magdi Mazriv a declarat recent: «Un cercetaş care citeşte urmele nu trebuie să pornească în deşert cu nimic altceva asupra lui decât cu o armă, muniţie şi apă. Dacă acesta primeşte tot felul de instrumente electronice, el îşi pierde simţurile care altfel l-ar putea duce cu certitudine la destinaţie. În afară de aceasta, ar trebui să se ţină cont de faptul că aparaturile pot afişa informaţii eronate sau chiar se pot defecta de tot.»

Luând în considerare argumentele comandantului acestei unităţi, statul major a renunţat la a le mai impune tehnologia modernă beduinilor. Aceştia vor acţiona în continuare exclusiv pe baza tradiţiei şi a experienţei lor. Astfel au dispărut şi zvonurile potrivit cărora această unitate va fi în cele din urmă dizolvată. În fiecare an se dovedeşte că tot mai mulţi tineri beduini depun cereri pentru a servi în această unitate specială de cercetaşi.

Numărul total al beduinilor care se prezintă pentru serviciul militar a crescut în ultimii ani cu 200%. Printre aceştia se află şi mulţi tineri care depun cereri pentru a satisface serviciul militar în unităţile speciale de luptă.

Sursa: Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii