Mesajul central al Noului Testament este mântuirea omului, care a fost separat de Dumnezeu prin păcatul originar al lui Adam şi al Evei. Singura cale a omului de a-şi reface relaţia cu Dumnezeu este jertfa Domnului Isus Cristos.
Cuvântul folosit în limba greacă pentru mântuire este sozo, al cărui înţeles este salvare, eliberare, vindecare.
Mântuirea are de-a face cu eliberarea din păcat şi consecinţele acestuia, adică eliberarea de vinovăţie (Romani 5:1; Evrei 10:22), de Legea Vechiului Testament şi blestemul ei (Galateni 3:13; Coloseni 2:14), de moarte (1 Petru 1:3-5; 1 Corinteni 15:51, 56), de judecată (Romani 5:9; Evrei 9:28), eliberarea de frică (Evrei 2:15; 2 Timotei 1:17,9) şi din sclavie (Tit 2:11-3:6; Galateni 5:1) (conform Dicţionarului Biblic pag. 862).
Două lucruri sunt necesare pentru mântuire: pocăinţa sinceră de păcate şi acceptarea cu toată inima a Domnului Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor.
Mântuirea aduce cu sine împăcarea cu Dumnezeu şi implică naşterea din nou din Duhul lui Dumnezeu, adopţia ca şi copil al lui Dumnezeu, moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu împreună cu Cristos, viaţă veşnică, iertarea păcatelor, acces la tronul de har al lui Dumnezeu, lipsa condamnării la judecata finală, trecerea de la întuneric la lumină şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu (Faptele Apostolilor 26:18).
Biblia spune că atunci când o persoană Îl primeşte pe Isus Cristos ca Mântuitor, aceasta este pecetluită de Duhul Sfânt ca o garanţie că a devenit copil al lui Dumnezeu:
„Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre); aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1:13-14).
Comentarii
RSS pentru acest articol.