Divort / Recasatorie

Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?

Biblia vorbeşte foarte clar cu privire la divorţ şi recăsătorire. În Vechiul Testament, legea lui Moise permitea ca un bărbat să obţină divorţul, într-o singură situaţie:

 Când cineva îşi va lua o nevastă şi se va însura cu ea, şi s-ar întâmpla ca ea să nu mai aibă trecere înaintea lui, pentru că a descoperit ceva ruşinos în ea, să-i scrie o carte de despărţire, şi, după ce-i va da-o în mână, să-i dea drumul din casa lui. Ea să iasă de la el, să plece, şi va putea să se mărite după un alt bărbat. Dacă şi acesta din urmă începe s-o urască, îi scrie o carte de despărţire, şi după ce i-o dă în mână, îi dă drumul din casa lui; sau, dacă acest bărbat din urmă care a luat-o de nevastă, moare, atunci bărbatul dintâi, care îi dăduse drumul, nu va putea s-o ia iarăşi de nevastă, după ce s-a pângărit ea, căci lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, şi să nu faci vinovată de păcat ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău (Deuteronomul 24:1-4)

 Mai târziu, în Noul Testament, când Domnului Isus i-au fost puse întrebări despre divorţ, El a răspuns că Moise a permis divorţul din cauza împietririi inimii lor. El spunea că la început nu a fost aşa. Apoi, Isus a continuat: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă (Matei 19:4-6).

 Înaintea lui Dumnezeu, căsătoria este o relaţie pe viaţă, care nu ar trebui niciodată întreruptă prin acţiune umană. În cartea Maleahi, Dumnezeu spune că urăşte divorţul (Maleahi 2:16).

 Voia perfectă a lui Dumnezeu este protejarea societăţii şi a generaţiilor viitoare prin protejarea căsniciilor. Dumnezeu va da fiecăruia ajutorul necesar susţinerii relaţiei în căsnicie, sau reconcilierii între partenerii înstrăinaţi în căsnicie. În cazuri extreme, există doar două situaţii pentru a divorţa sau a te recăsători.

Divorţul este permis atunci când cineva comite adulter, fiindcă adulterul deja a compromis relaţia într-o căsnicie, iar divorţul nu este altceva decât o recunoaştere formală a ceea ce deja s-a întâmplat.Apostolul Pavel a adăugat învăţăturilor lui Isus ceea ce se numeşte „acordul lui Pavel”. Conform acestui concept, Pavel spunea că dacă o soţie necredincioasă îşi părăseşte soţul credincios, acesta nu mai este legat de relaţia lor de căsătorie, ci este liber să se recăsătorească (1 Corinteni 7:15).

Unii oameni privesc acest lucru ca pe o „abandonare constructivă”, mai ales când un soţ îşi abuzează soţia atât de mult încât este imposibil pentru ea să mai trăiască cu el, sau când o soţie îşi hărţuieşte sau îşi brutalizează soţul astfel încât devine imposibil să mai rămână cu ea. Când aceste lucruri se întâmplă, chiar dacă persoana pleacă sau nu, situaţia este oricum echivalentă cu abandonarea şi în acest caz este permis divorţul şi recăsătorirea. În afară de aceste motive, nu există o altă justificare pentru divorţ, conform Bibliei.

Nu există motive bazate pe incompatibilitate, lipsă de dragoste sau scopuri diferite în carieră. Sincer, este imposibil ca doi creştini născuţi din nou, care s-au dedicat să slujească Domnului Isus Hristos, să poată găsi vreun motiv pentru a divorţa.  Evident că, atunci când o persoană care a divorţat din motive care nu au suport biblic se recăsătoreşte, aceasta comite de fapt adulter.

Divorţul se practică în mod excesiv, între creştini şi necreştini deopotrivă. Există cazuri în care oamenii s-au recăsătorit nu doar o dată, ci de două, trei, patru, cinci sau şase ori. Aceştia au avut mai mulţi parteneri, copii şi probleme, în mod consecutiv.

Dumnezeu este de partea oamenilor. El iubeşte oamenii şi înţelege ce se întâmplă în situaţii ca acestea. Însă, este imposibil să spunem că acest comportament este în regulă. Un slujitor al lui Dumnezeu trebuie să-i înveţe pe oameni ce spune Biblia, însă întreaga învăţătură trebuie corelată cu înţelegerea iubirii lui Dumnezeu. Este foarte dificil să creezi reguli dure.

De exemplu, ar spune cineva unei persoane care a divorţat de trei ori, să se întoarcă la partenerul anterior? Dar dacă partenerul s-a recăsătorit între timp? Este oare drept ca cineva să ceară unui cuplu (în care fiecare a divorţat în prealabil) să divorţeze din nou şi să dezbine un al doilea cămin?

Regula de bază rămâne că divorţul şi recăsătorirea nu sunt permise, cu excepţia adulterului sau a abandonării (părăsirii), şi aceasta este regula de care Biserica trebuie să ţină cont.

Tinerii trebuie conştientizaţi că o căsătorie se încheie pe viaţă, şi că nicidecum nu este ceva în care intri şi apoi ieşi când doreşti. Aşadar, având în vedere statutul îngrozitor al căsătoriei din lumea modernă, cred că Biserica ar trebui să folosească puterea „legării şi dezlegării” (vezi Matei 16:19) pentru a asigura călăuzirea pe calea iertării cuplurilor divorţate şi recăsătorite care L-au primit pe Isus Hristos ca Domn, după ce deja au divorţat.

Cu alte cuvinte, Biserica ar trebui (şi eu la fel) să spună că ceea ce s-a întâmplat în trecut a fost acoperit de sângele lui Hristos. Bucură-te de căsnicia ta actuală şi trăieşte pentru slava lui Dumnezeu, fără învinuire. Însă, pentru creştinii care au divorţat (după ce au fost născuţi din nou) din alte motive decât adulter sau părăsire, cred că ar trebuie fie să se împace cu partenerul creştin, fie să rămână necăsătorit.  
În final, în toate aceste probleme complexe şi personale, recomand rugăciune, consultarea Scripturii, precum şi consilierea din partea unui pastor evlavios din comunitatea ta.

Cruzimea este un motiv pentru divorţ?

Depinde. Nu cred că cruzimea mentală este un motiv pentru divorţ, dacă prin aceasta se înţelege modul în care unul din parteneri răsuceşte tubul cu pastă de dinţi sau îşi atârnă şosetele în baie. Acest gen de cruzime mentală, care a fost definită în multe contexte, este lipsită de sens. Însă, cred că brutalitatea fizică şi abuzul, care pun în pericol mintea sau trupul unei persoane, reprezintă cu certitudine un motiv bine întemeiat pentru divorţ. Acordul lui Pavel, după cum spuneam mai devreme, (1 Corinteni 7:15) permite divorţul în baza abandonării de către un partener necredincios. Pentru ca cruzimea mentală să devină temeiul divorţului, trebuie să implice pericolul de a trăi cu persoana respectivă.