Apostolul Pavel, în epistola sa către biserica din Efes, a dat câteva repere importante pentru soţi şi soţii. El a spus bărbaţilor: Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, (Efeseni 5:25), iar femeilor le-a spus: Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; (Efeseni 5:22).
Genul acesta de relaţie generează o căsnicie lipsită de tensiuni. Soţul ar trebui să fie gata să se sacrifice pentru binele soţiei. Dacă o iubeşte suficient de mult încât este gata să se sacrifice pentru ea aşa cum a făcut Isus pentru Biserică, atunci şi soţia va fi gata să se supună conducerii soţului. Ea va şti că întotdeauna el urmăreşte binele ei şi este mereu gata să pună interesele ei mai presus de ale lui. Mai mult decât atât, soţia are abilitatea de a-l îndemna pe soţul ei să fie capul familiei şi de a-şi ocupa rolul de preot al casei. Ea trebuie să îl încurajeze pe soţ să-L caute pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să spună familiei ce trebuie să facă. Ea îl poate încuraja pe soţ şi, dacă-i este supusă, acesta va avea un simţ al responsabilităţii care îl va determina să îşi asume rolul cuvenit.
Cel care insistă mereu asupra „drepturilor” îşi va distruge căsnicia. Dacă soţul îi spune soţiei: „Trebuie să mi te supui, căci aşa spune Biblia”, nu face altceva decât să o îndepărteze. În acelaşi timp, soţia care refuză să se supună soţului şi i se împotriveşte tot timpul, va face ca el să se teamă să-L urmeze pe Domnul. El se va gândi: „La ce folos să primesc un mesaj de la Domnul? Nu am parte decât de opoziţie din partea soţiei, aşa că mai bine îmi văd de căile mele, şi ea de ale ei.” Astfel de atitudini vor separa cuplurile, pe când standardele lui Dumnezeu îi va apropia.
Soţul care încalcă legile lui Dumnezeu, pretinzând soţiei să facă la fel, îşi va pierde mandatul de autoritate. Dumnezeu nu a dat bărbatului mandatul de a încălca legea Sa, abuzându-şi soţia, implicându-se în tot felul de practici sexuale bizare, sau îndemnându-şi soţia să fure, să înşele sau chiar să bea. Însă atâta vreme cât soţul urmează mandatul Domnului, soţia trebuie să se supună autorităţii lui, chiar dacă uneori poate nu e de acord cu anumite lucruri.
Standardul lui Dumnezeu este adevărat, însă în multe căsnicii, soţia este mai capabilă decât soţul. Este regretabil, dar de multe ori o femeie cu abilităţi deosebite, se căsătoreşte cu un bărbat fără prea multe abilităţi. Această soţie va trebui să reziste tentaţiei de a-şi domina soţul care, va lua uneori anumite decizii pe care ea le va considera greşite. În acest caz, va trebui să încerce cu tandreţe să îl convingă pe soţul ei că greşeşte, sau să se roage ca Dumnezeu să schimbe gândirea soţului. Din clipa în care s-a căsătorit, femeia şi-a supus de bună voie soţului o parte din independenţa ei. Ea trebuie să se încreadă în Domnul că El va rezolva toate lucrurile. Dar dacă un soţ îi cere soţiei să-L nege pe Dumnezeu, să se angajeze în practici sexuale perverse sau să comită un act care este împotriva legii lui Dumnezeu, soţul acesta şi-a pierdut autoritatea.
Soţia trebuie mai întâi să se supună lui Isus Hristos şi să-L urmeze pe El.
