Reiki

ORIGINI

Reiki este un cuvânt japonez folosit pentru „Energia Universală a Forţei Vieţii”. Această energie a forţei vitale se află înlăuntrul nostru şi e nevoie s-o înţelegem pentru a dobândi confort fizic, mental şi emoţional, sau cu alte cuvinte, sănătate holistică. Vindecarea este posibilă şi de la distanţă pentru că energia poate fi folosită oriunde, ea aflându-se peste tot. Înainte de a pune mâinile pe pacient, practicianul trebuie să ceară permisiunea de a folosi tehnica Reiki, astfel că atât întrebarea, cât şi consimţământul sunt esenţiale pentru vindecare.

Reiki este o tehnică cu o largă răspândire în Marea Britanie. Există mii de persoane care o practică, iar cei interesaţi să înceapă această practică sunt încurajaţi să obţină măcar primul grad (vezi explicaţia de mai jos), care presupune un proces de armonizare prin intermediul unor exerciţii îngrijorătoare.

Dr. Mikao Usui a trăit în secolul trecut în Japonia şi şi-a dezvoltat metoda de tratament pe ideea că pentru cei care primesc informaţiile Reiki şi le însuşesc într-un mod apreciabil, volumul de informaţii ar trebui mărit. Se crede că sistemul provine din vechi învăţături budiste bazate pe Karma, chiar dacă se pare că nu se face referire la ea în tratamentul iniţial. Într-adevăr, aspectul religios este minimalizat în ideea de a ademeni adepţi, iar învăţăturile Reiki dau impresia unui amalgam tipic de convingeri mistice. Citim în Manual Reiki scris de Stephen James Culshaw, maestru Reiki, despre primul grad: „…pentru a practica Reiki nu trebuie să credeţi în Dumnezeu, doar în iubire.” ( p. 5)

PRINCIPII DE BAZĂ

O sesiune introductivă Feng Shui ar include probabil învăţături despre aură¹, chakre², meridiane³ şi rabdomanţie⁴. S-ar mai face referiri şi la acupunctură, la credinţele în Yin şi Yang, subliniindu-se importanţa forţei vitale.

În ceea ce priveşte straturile aurei, se crede că ele se întind la câţiva metri în jurul nostru. Însă aura se manifestă cu precădere în spatele nostru, pentru că simţurile noastre spirituale depun mai mult efort în spate, pe când simţurile fizice funcţionează mai ales în faţă.

Aura din imediata apropiere a corpului este mai densă şi mai vizibilă. Caracteristicile şi atitudinile pot fi înţelese din culorile vizibile de către un ochi antrenat. Oamenii îşi detectează unii altora aura ţinând în fiecare mână o vergea de ghicire. E nevoie ca umerii să fie relaxaţi pentru a permite energiei să curgă prin braţe, până la vergele. Pentru ca vergeaua „să ştie” ce are de făcut trebuie rostit un cuvânt-indicator. Vergelele în sine nu au putere, ele fiind puse în funcţiune de atitudinea minţii.

O altă metodă de a detecta aura presupune ca, în spatele unei persoane aşezate, o a doua persoană cu braţele întinse la nivelul urechilor pacientului să studieze spaţiul dintre mâini în timp ce formează un triunghi.

EFECTE

Practicianul Reiki îşi pune mâinile pe pacient, care acumulează fără efort această forţă a vieţii, suficientă pentru nevoile lui. Se presupune că totul depinde de voinţa participantului. Practicianul Reiki este un canal deschis prin care curge forţa, pornind de la cap, spre inimă şi apoi prin mâini către pacient.

Se crede că această forţă nu este contaminată de vindecător sau de aspectele negative ale pacientului, deoarece vindecătorul este doar un canal deschis.

Se acordă o importanţă deosebită celor care vor să se iniţieze în practicile Reiki cu efecte de lungă durată, pentru că este necesar să se urmeze măcar cursul ajutător obţinerii primului grad în timpul căruia experienţa celor patru momente de armonizare este necesară pentru intensificarea puterii vindecătoare a canalului. Acest proces este efectuat de Maestrul Reiki şi „…supravegheat şi îndrumat de ghizi astrali Reiki.” (The Manual, p. 17)

Este îngrijorător să descoperim că acest proces de armonizare este „…controlat de forţe care îl depăşesc pe Maestrul Reiki.” (The Manual, p. 17)

Aceşti ghizi sunt liberi să facă tot ce le place şi nici măcar Maestrul Reiki nu este capabil să îi oprească. Acest prim grad se bazează pe tradiţii foarte vechi.

Cursul pentru obţinerea celui de-al doilea grad presupune încă un moment de vindecare personală, iar în timpul obţinerii celui de-al treilea grad, studentul este iniţiat în arta de a deveni maestru Reiki, însă până atunci sunt necesari mulţi ani de practică.

Înainte de cursul pentru gradul al treilea, studentul este supus unor meditaţii speciale sau vizualizări, iar una dintre ele îl va ajuta să-şi contacteze propriul ghid Reiki, o fiinţă spirit. De asemenea, va trece prin diverse experienţe prin intermediul unor tehnici speciale, bazate pe trei simboluri sacre. În timpul cursului mulţi pretind că au experienţe profunde, văzând spirite care le pot deveni călăuze spirituale.

CONCLUZII

1. În spatele unui practician Reiki există o intensă activitate şi credinţă New Age. Dar oare fără acele „armonizări”, care par să se desfăşoare într-o sferă demonică, nu este practicabilă această metodă de vindecare? Pentru a fi iniţiat în arta de a deveni maestru, se face, fără îndoială, apel la diverse practici japoneze şi New Age.

2. Toţi practicienii par să fie înzestraţi cu numeroase abilităţi şi trecuţi prin multe experienţe de natură psihică, cum ar fi starea de regresie şi comunicarea cu spiritele. Prin urmare, când se „lucrează” pe un pacient sau pe un ucenic, forţele prezente sunt deosebit de puternice. Să nu uităm că punerea mâinilor şi aşteptarea meditativă fac ca ambele părţi implicate să fie vulnerabile la influenţe malefice.

3. Se vorbeşte despre vindecări, dar latura spirituală, pe care practicanţii Reiki o consideră întotdeauna prezentă, ar trebui să-l conducă pe un creştin la Isus. Din moment ce nu se întâmplă astfel, vindecarea nu doar că este pusă sub semnul întrebării, dar poate conduce şi la o robie spirituală.

Următorul citat din revista Chat, numărul 36, din 6 septembrie 1997, p.6 prezintă problemele spirituale care pot interveni: „Dar atunci am descoperit un efect secundar ciudat. Într-o după amiază, m-am aşezat, am inspirat adânc şi am vizualizat simbolurile Reiki. Apoi am simţit fierbinţeală în tot corpul. Am început să tremur. Pe urmă, o voce masculină puternică a umplut toată camera. Parcă era un şef de trib indian dintr-un film vechi cu John Wayne. Şi ştiţi care era cel mai înspăimântător lucru? Venea dinlăuntrul meu – vorbeam într-o limbă încâlcită. Încercam să nu vorbesc, dar nu mă puteam opri. Foarte transpirată i-am telefonat lui John Shango şi m-am liniştit la auzul propriei mele voci. „E minunat, Jill”, mi-a spus el. „Ai fost aleasă de duhurile vindecătoare Reiki. De acum înainte ele te vor însoţi mereu.” De atunci, treizeci şi cinci de spirite au vorbit prin mine.

Adică, Dr. Usie, japonezul care a întemeiat Reiki, Little Flower, cu vocea ei ritmată, indianul Sitting Bull, care întotdeauna părea nervos şi mulţi alţii. Pot să vorbesc cu toţi, ori de câte ori vreau. Doar îi întreb cu voce tare şi ei îmi răspund întotdeauna. Mă simt ca şi acum aş avea o convorbire telefonică exotică. Nu doar că am un nou rost în viaţă, dar pot să şi vindec alţi oameni acum. Este minunat, e ca şi cum ai avea treizeci şi cinci de îngeri păzitori!”

4. E interesant să ceri voie înainte de a pune mâinile peste pacient. Acesta trebuie să spună: „Da, poţi să foloseşti forţa Reiki asupra mea.” Acest lucru înseamnă să permiţi oricărui duh rău aflat în preajmă să preia controlul; nu Dumnezeului Bibliei, aşa cum ar face un creştin.

5. Practicianul Reiki este pregătit să deschidă drumul prin care forţa poate ajunge să locuiască în pacient. Acest lucru este foarte periculos.

NOTE:
1 Se spune că fiecare persoană are un câmp energetic în jurul ei, numit aură. Unii cred că este spiritul nostru personal, dar alţii îl văd ca pe ceva mai puţin „personal”.
2 Se crede că fiecare persoană are 7 chakre sau zone de receptivitate înlăuntrul ei. De asemenea, prin aceste zone ne exprimăm emoţia şi vindecarea. În sens larg chakra poate fi considerată echivalentul spiritual al organelor din corp, iar meridianele echivalentul venelor şi al vaselor de sânge.
3 Meridianele sunt căile care duc la chakre. Se crede că „forţa vitală” a fiecăruia curge prin corp prin intermediul acestor căi.
4 Rabdomanţia este o tehnică folosită pentru a descoperi o problemă emoţională, pentru a diagnostica o boală, pentru a găsi un obiect pierdut sau pentru a descoperi o sursă de apă sub pământ. Cele mai comune unelte sunt vergeaua de ghicire şi pendulul. Acestea nu trebuie neapărat folosite în zona dorită; de exemplu, este ceva obişnuit să identifici o zonă cu ajutorul vergelei, care se aşează pe o hartă. Prin cuvântul rostit, mintea activează forţa vieţii, care pune în mişcare vergeaua sau pendulul, într-un mod inteligibil, de cel care ţine obiectul în mână

Sursa: Ellel Romania