Pe scurt despre medicina alternativa

INTRODUCERE

Este surprinzător faptul că în societatea de astăzi, când cercetarea ştiinţifică a luat amploare, se răspândesc cu rapiditate o întreagă gamă de terapii medicale alternative, fără vreo bază ştiinţifică. În zilele noastre acestea încep să pătrundă în spitale şi în clinici, lucru care părea de neimaginat acum 10 sau 20 de ani, când erau denumite terapii de frontieră. În ciuda răspândirii medicinei ştiinţifice şi a tehnicilor chirurgicale, aceste influenţe sunt puternic înrădăcinate aproape peste tot în lume.

În China, timp de mai bine de 100 de ani, diagnosticul medical şi tratamentul erau, pe scară largă, în mâinile celor care practicau medicina naturistă sau acupunctura. Această situaţie mai este valabilă şi astăzi în unele regiuni rurale, dar în spitale medicina alternativă este la egalitate cu medicina ştiinţifică occidentală.

În Africa sau în America de Sud vraciul din trib practică aşa-numita „medicină”, implicându-se în acelaşi timp în magie şi voodoo, iar misticul musulman supraveghează vindecarea în culcultura islamică. Este important să observăm că atitudinea în tratarea bolnavilor este adesea legată de originile religioase şi de filozofia practicienilor.

MEDICINĂ SAU MAGIE ?

În societatea noastră medicina modernă are 4 caracteristici:
a) aderă îndeaproape la o bază ştiinţifică, demon-strabilă şi dovedită;
b) este predată la facultăţile de medicină
c) este acceptată de sisteme profesionale corespun-zătoare;
d) cere ca practicanţii să fie bine pregătiţi şi să aibă responsabilităţi şi calificări recunoscute.

Acestea nu sunt valabile în cazul medicinii alternative. Este interesant de remarcat că revista „Which?” a Asociaţiei Consumatorilor a cercetat în profunzime medicina alternativă într-un articol intitulat: Medicină sau Magie. Un sondaj bazat pe mai multe surse indică faptul că medicii se înscriu în următoarele categorii:

a) Preoţi şi Profeţi
b) Doctori şi Chirurgi
c) Magicieni şi Vrăjitori

Cei care au studiat terapiile de medicină alternativă au ajuns la concluzia că timpurile nu se schimbă şi că aceste 3 opţiuni sunt încă valabile astăzi peste tot în lume, chiar şi în societatea modernă.

În culturile din Occident, până relativ recent, practicienii medicali au năzuit strict la principii şi practici care să aibă la bază cercetări ştiinţifice, controale şi teste de toxicitate de maximă importanţă. Aceste standarde sunt acum îndepărtate din cauza extinderii rapide a utilizării terapiilor alternative.

INTERESUL PENTRU O ABORDARE HOLISTICĂ

Există mai multe motive pentru creşterea interesului faţă de medicina alternativă. Ne confruntăm cu o ne-mulţumire crescândă legată de limitările pe care le oferă medicina modernă, de perspectiva pur raţionalistă faţă de viaţă, de posibilele efecte secundare dăunătoare ale unor medicamente.

Tot mai multe figuri publice proeminente apelează la terapii alternative, iar mass-media promovează asiduu utilizarea aşa-numitelor medicamente naturiste, inofensive. În plus, mai există un interes din ce în ce mai mare pentru demersul holistic, adică să tratezi persoana ca pe un întreg, preocupându-te de trup, de minte, de emoţii şi de spirit. Bineînţeles că acest mod de abordare este considerat corect, însă atunci când intervin problemele spirituale este necesar să ne preocupe originile acestor sfaturi spirituale şi perspectiva spirituală a vindecătorului.

Există numeroase terapii alternative interesate de vindecarea emoţională şi spirituală, scopul lor fiind acela de a echilibra „energia cosmică” sau „forţa vieţii”, cuvinte care se definesc diferit în diverse religii şi la diverşi terapeuţi: „Ch’i”, denumirea taoistă folosită în acupunctură, şi „Prana” din hinduism se referă la sănătate şi poziţie, atât în viaţa aceasta, cât şi în existenţa reîncarnată. Locuitorii din Polinezia vorbesc de „Mana”, iar pentru indienii din America de Nord termenul este „Orende”.

Mesmer a asociat vindecarea prin hipnoză cu influenţa „magnetismului animalic”, homeopatia este preocupată cu „energia vitală”, un concept descris de Samuel Hahnemann, fondatorul acestei terapii în forma ei modernă. În filmul Războiul Stelelor aceeaşi energie vitală este denumită „Forţa.” Astfel de idei sunt liber împărţite printre numeroase terapii alternative, cum ar fi acupunctura, homeopatia, aromaterapia, reflexologia, hipnoza şi meditaţia. Ele promovează sănătatea şi vin-decarea a tot felul de boli care afectează umanitatea.

CUM ACŢIONEAZĂ ?

Chiar fără a avea o perspectivă creştină, investigarea atentă a acestor terapii ne dezvăluie şi alte caracteristici deranjante, descoperind o asociere cu idei religioase vechi, mistice, oculte, care nu au vreo bază ştiinţifică, fiind astfel imposibil de evaluat printr-o cercetare ştiinţifică. De exemplu, acupunctura se bazează pe ideea religioasă taoistă a lui „Ch’i”, asociind boala cu un dezechilibru dintre Yin pasiv şi Yang activ, „energii” care se presupune că există în corpurile noastre.

Practica introducerii acelor în anumite puncte din corp numite „meridiane” are rolul echilibrării acestei energii şi eliminării bolii. Un studiu al traiectoriilor acestor meridiane nu arată vreo legătură cu celelalte canale cunoscute de nervi, vase de sânge etc. din corp sau vreo relaţie cu celelalte organe. Ch’i nu poate fi identificată, demonstrată sau măsurată.

Totuşi acupunctura este cea mai răspândită terapie alternativă pentru tratamentul unei dureri cronice. Dacă vorbim despre homeopatie, principiile: „Cui pe cui se scoate” şi „potenţarea” prin agitare sunt în total dezacord cu principiile medicale ştiinţifice.

A oferi cuiva un medicament care produce aceleaşi simptome ca şi boala şi a susţine că medicamentul va avea un efect cu atât mai puternic cu cât este mai slab par într-adevăr concepte foarte ciudate. Aşa-numitele „patogenezii” ale homeopatiei nu fac faţă unei examinării detailate. Este, de asemenea, semnificativ faptul că medicaţia în cazul multor remedii homeopate este aproape inexistentă. Se spune că agitarea sau „potenţarea” produce o forţă vitală vindecătoare în fluid şi că nu este necesară prezenţa niciunui medicament original.

CÂT DE NATURAL – CÂT DE DĂUNĂTOR ?

O altă eroare foarte comună (mai ales cu privire la homeopatie) este că medicamentele alternative sunt neapărat bazate pe plante medicinale şi pe produse nenaturale inofensive.

Unele remedii homeopate au la bază totuşi substanţe cum ar fi aconit, mătrăgună şi stricnină care ar putea fi foarte toxice, doar că ele sunt prezente în cantităţi extrem de mici sau sunt chiar inexistente.

Totodată, remediile naturiste, inclusiv unele care se găsesc în farmacii sau în magazinele naturiste, sunt uneori nesigure. S-a raportat un număr crescând de efecte toxice serioase, câteva din ele recunoscute de terapeuţii naturişti chinezi, existând chiar cazuri de deces. În cazul multora dintre aceste remedii nu s-au făcut experienţe clinice, teste de toxicitate sau evaluări ştiinţifice pentru a se afla dozajul corect.

Pe ultimul loc în ceea ce priveşte credibilitatea ar putea fi inclusă Terapia prin Cristale – Cristaloterapia (o terapie comună celor implicaţi în New Age), care presupune că vibraţiile energetice au putere de vindecare. Această perspectivă se află în totală contradicţie cu înţelegerea logică, ştiinţifică şi cu simţul realităţii în privinţa cauzei şi tratării bolii.

PERICOLE ÎN DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

Pentru a stabili un diagnostic există pericole similare. De exemplu, practica iridologiei se aplică pentru a diagnostica dureri din trecut, boli actuale şi predicţii cu privire la starea de sănătate viitoare, ca urmare a examinării irisului. Nu există niciun canal de legătură din punct de vedere anatomic, care să justifice această perspectivă, iar cercetările ştiinţifice n-au demonstrat nimic care să sprijine teoria.

Practicienilor de terapii alternative care nu sunt calificaţi din punct de vedere medical nu le va fi uşor accesul la efectuarea de raze X şi la alte teste importante de laborator. Regretabil, dar într-o proporţie semnificativă de cazuri, această situaţie este înlocuită cu metode total neştiinţifice, cum ar fi: legănarea pendulului, test de echilibrare a muşchilor, teste bizare „radionice” pe sânge şi pe păr şi alte fenomene oculte.

Este posibil ca şi astrologia să joace un rol important în diagnosticarea bolii. O consecinţă inevitabilă în cazul în care se apelează la astfel de terapeuţi fără calificare medicală este posibilitatea de a ţi se stabili un diagnostic nesigur sau nepotrivit, întârziind un tratament medical sau chirurgical adecvat. Aceasta poate conduce la suferinţe şi la tragedii care ar fi putut fi evitate.

Este îngrijorător să auzim că unii medici de medicină generală sau chiar specialişti îi îndrumă pe pacienţi spre terapii alternative despre care ei înşişi au o înţelegere superficială. Ei nu ar trebui să accepte, să recomande sau să prescrie medicamente, fără să ţină cont de codul etic bazat pe cercetare ştiinţifică, experimente clinice complete şi valoare dovedită. Nu indică acest fapt o lipsă de integritate medicală când e vorba de terapiile alternative?

Este adevărat că practica medicinei moderne nu este nici ea perfectă, având limite serioase şi existând posibilitatea unor efecte secundare importante. Cu toate acestea, se depun eforturi susţinute pentru diminuarea acestor efecte, cercetarea ştiinţifică fiind prezentă în fiecare etapă, iar integritatea profesională putând fi menţinută. Nu se poate spune acelaşi lucru despre o gamă largă de terapii alternative.

CONCLUZIE

În ultimul deceniu tot mai multe autorităţi medicale respectabile au efectuat o examinare detaliată a numeroaselor terapii alternative, cercetare care nu a arătat nicio dovadă mulţumitoare referitoare la baza sau la eficacitatea lor. Rezultatul invariabil a fost o recomandare: când viaţa este în pericol nu există înlocuitor pentru medicina modernă şi pentru chirurgie. Mesajul esenţial este:

ATENŢIE LA MEDICINA ALTERNATIVĂ!

Sursa: Ellel Romania