INTRODUCERE
Există o acceptare unanimă a faptului că toate influenţele spirituale sunt favorabile, sau că, cel puţin, cel care le caută este dotat cu un sistem personal de apărare împotriva influenţelor nedorite. Totuşi din punct de vedere biblic experienţele spirituale pot fi ori bune, ori rele. N-ar trebui să credem cu naivitate în toate. Spiritele al căror scop final este distructiv pentru umanitate pot crea iluzia deţinerii unei puteri spirituale. Abilitatea supranaturală nu reprezintă în sine o garanţie a bunelor intenţii.
Meditaţia, acea stare de reflecţie conştientă, este nu doar menţionată, ci şi încurajată de Biblie, însă meditaţia biblică diferă de alte forme de meditaţie. Iată câteva caracteristici ale meditaţiei biblice:
1) Creştinul este călăuzit şi protejat de prezenţa persoanei Duhului Sfânt.
2) Meditaţia biblică este concentrată pe caracter sau pe Biblie, Cuvântul revelat al lui Dumnezeu.
3) Meditaţia, pentru creştin, înseamnă bucurie şi aprofundare a relaţiei cu Dumnezeu.
4) Creştinul aşteaptă comuniune cu un Dum-nezeu personal transcendent.
5) Biblia este ghidul creştinului în verificarea surselor experienţelor spirituale, oferind contextul pentru înţelegerea experienţelor, fără a anihila bogăţia posibilităţilor de a comunica cu Dumnezeu.
Compară aceste puncte cu cele enumerate mai jos, la Principii de Bază.
PRINCIPII DE BAZĂ
Multe grupări, de la diverse seminarii de pregătire în afaceri până la seminariile oculte, se folosesc de meditaţie sub diversele ei forme, toate având aceleaşi caracteristici :
1) Meditaţia non-biblică nu este însoţită de Duhul Sfânt, care să îndrume şi să protejeze. Nu se situează într-un cadru sigur.
2) Meditaţia non-biblică este adesea defocalizată şi, de cele mai multe ori, ţinta finală este „sinele” personal.
3) Meditaţia non-biblică are un caracter explorator şi, prin intermediul ei, se încearcă pătrunderea „dincolo”.
4) Meditaţia non-biblică este percepută doar ca o practică individuală, scopul fiind descom-punerea într-un cosmos impersonal. Personalitatea nu capătă tărie şi nici disciplină, ci se face abstracţie de ea.
5) Puţine sisteme de meditaţie non-biblică oferă un cadru obiectiv pentru interpretarea experienţelor. În schimb, pun accentul pe natura personală şi pe dificultăţile de comunicare.
EFECTE
Experienţele spirituale sunt comune celor mai multe tipuri de meditaţie şi sunt adesea folosite pentru a autentifica o anumită practică.
Mantra presupune cuvinte specifice (de obicei în sanscrită sau în altă limbă veche), pe care cei iniţiaţi în practica meditaţiei trebuie să le repete mereu. Se crede deseori că acestea sunt alese pentru fiecare individ în parte, dar, de obicei, nu se întâmplă aşa. Mantrele sunt în general numele unor zeităţi hinduse, deşi acest lucru nu li se spune studenţilor. Cei mai mulţi dintre ei cred că repetă doar un cuvânt sau o frază lipsită de sens.
Poziţia corpului este considerată importantă în anumite stiluri de meditaţie, de exemplu, în yoga, poziţia obişnuită este cea statică; Tai Ch’i se practică numai prin mişcare. La început, intenţia era ca posturile să fie combinate cu mantra pentru a atrage atenţia unei anumite fiinţe spirituale sau pentru a induce o stare specifică de pasivitate şi de deschidere a studentului.
Există o varietate de beneficii fizice şi mintale, printre care relaxarea şi liniştea interioară; o gamă lărgită de abilităţi fizice; un grad mai mare de conştienţă de sine şi o încredere în sine care pot conduce la o mai bună comunicare sau manipulare a celorlalţi, în funcţie de motive.
O practică foarte comună este Meditaţia Transcedentală, folosită de cei implicaţi în mişcarea New Age, cu rădăcini adânci în Hinduism.
Totuşi ce fel de probleme pot apărea din meditaţie?
1) O adâncire a lipsei simţului realităţii care poate conduce la pierderea abilităţii de a face faţă problemelor imediate, atrăgând după sine dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi. Pe plan spiritual, mai apare şi incapacitatea de a face distincţie între chestiunile importante şi cele minore.
2) Sistemul de valori se schimbă, mulţi oameni devenind preocupaţi de o anumită dietă sau de un anume regim fizic, crezând că în acest fel vor accede mai uşor la cele spirituale, ajungând la puritate, dar şi la sănătate fizică.
3) Capacitatea de a emite judecăţi morale este redusă, pe de o parte datorită meditaţiilor, iar pe de altă parte datorită învăţăturilor despre moralitate, care însoţesc în mod normal meditaţia.
4) Anumite tipuri de meditaţie încurajează dezvoltarea practicilor oculte, cum ar fi: levitaţia, proiecţia astrală (experienţe extra-corporale), stări de transă (căutarea ajutorului din partea unui „ghid spiritual”), dezvoltarea puterii psihice de a-i domina pe ceilalţi. Astfel de tehnici se opun, evident, principiilor biblice.
CONCLUZII
Este posibil ca cineva să folosească o tehnică de meditaţie non-biblică fără a fi atras de tărâmul spiritual? Este posibil ca disciplinele fizice şi mintale să fie separate de fondul spiritual? Credem că răspunsul la aceste întrebări este nu.
1. Iniţiatorii celor mai multe sisteme au considerat partea spirituală ca fiind importantă, iar efectele fizice sau mintale ca subproduse; mulţi au mai spus că orice încercare de a lucra doar la nivel fizic ar fi ineficientă şi chiar hazardată în unele cazuri.
2. Biblia susţine cu puternice argumente menţinerea purităţii spirituale prin nepartici-parea la practici spirituale dintr-un alt mediu. De exemplu, în Hagai 2:11-14 ni se spune clar că o practică sfântă nu va transforma lucrurile obişnuite în lucruri sfinte, însă o practică murdară sau coruptă determină pângărire la toate nivelurile (vezi 1 Corinteni 10:14-23.)
3. Ar trebui totodată să remarcăm că meditaţia intensă este o practică egoistă, deoarece atenţia individului este centrată doar pe sine, pe capacităţile şi problemele personale, adesea fiind neglijate nevoile celorlalţi. Un exerciţiu care, aparent, îşi îndreaptă atenţia spre Dumnezeu, se încheie adesea prin ignorarea Lui şi a celorlalţi oameni, încălcând astfel cele două porunci despre care Isus a spus că sunt cele mai importante (vezi Marcu 12:28-31).
4. Creştinii care se implică în meditaţii non-biblice, adesea pentru că nu conştientizează fundamentul acestora, se confruntă cu o lipsă a stării de siguranţă şi cu o deviere treptată de la activitatea creştină, fiind orientaţi spre o practică meditativă în sine.
Sursa: Ellel Romania
