Aromaterapia

ORIGINI

Originile aromaterapiei pot fi urmărite încă de la începuturile civilizaţiei. Se spune că hieroglife datând din 4500 Î.Cr. ne arată egipteni antici utilizând substanţe aromatice în medicină. Ei foloseau şi puterea antiseptică a anumitor uleiuri pentru a opri putrefacţia cadavrelor, atunci când erau mumificate. Totodată, această practică era foarte des folosită în ritualuri religioase de vindecare şi în ceremonii de exorcizare.

S-a mai descoperit însă că arderea anumitor plante poate provoca stări modificate ale conştiinţei, asemănătoare tendinţei actuale de a priza substanţe toxice, mulţi folosindu-le în acest scop. Într-adevăr, există avertismente că anumite substanţe pot provoca efecte similare cu utilizarea LSD-ului.

Originea aromaterapiei moderne poate fi găsită în Franţa, în prima parte a secolului nostru, când profesorul Gattefosse, un farmacist-cosmetician, a inventat acest termen. Descoperirea a fost acci-dentală. Într-o zi, s-a ars la mână şi, din întâmplare, a pus-o în ulei de lavandă, fiind uimit de rapiditatea cu care a încetat durerea şi de faptul că mâna i s-a vindecat.

Alţi doi francezi au dezvoltat această terapie. Dr. Jean Valnet a folosit-o pentru a trata pacienţi cu probleme de natură psihiatrică, iar Pierre Franchomme afirma că încărcăturile electrice din uleiurile esenţiale sunt cele care determină procesul de vindecare. Marguerite Maury, al cărei soţ a fost homeopat, a dezvoltat şi mai mult întrebuinţarea aromaterapiei.

PRINCIPII DE BAZĂ

Cu toţii suntem conştienţi că mirosurile ne afectează, fie că este vorba de capsula mentolată de sub pernă care ne ajută să respirăm, sau de cina gurmandă care se pregăteşte în bucătărie. Însă oare aromaterapia presupune doar mirosirea unei anume esenţe? Iată descrierea dintr-o broşură: ,,… o adevărată terapie holistică, care ia în calcul mintea, corpul şi spiritul unei persoane, ca, de altfel, întreg stilul său de viaţă, felul de a mânca ş.a.m.d .”

Citim următorul diagnostic îngrijorător:

„Există totuşi o abordare holistică şi, înainte de a începe tratamentul, aromaterapeutul îşi va dedica o parte din timp ca să afle totul despre pacient… despre munca lui, stresul la care este supus în timpul muncii, viaţa de familie, hobbiurile, convingerile.” (Healing Without Harm [Vindecare inofensivă], E.G.Bartlett, 1985, p. 28.)

Robert Tisserand, în cartea lui despre aromaterapie, afirmă:

„Aromaterapia aparţine domeniului terapiilor naturale. Astfel, ea se bazează pe anumite prin cipii care sunt acceptate şi de alte terapii naturale. Cele mai importante sunt Forţa Vieţii, Yin-Yang, alimentele organice.” (p. 29)

Nu toţi aromaterapeuţii ar fi de acord cu asemenea afirmaţii, dar, pentru mulţi, esenţa acestui tratament nu constă doar în nişte mirosuri plăcute, ci, din nou, în Yin şi Yang şi în Forţa Vieţii.

Uleiurile aromatice pot fi folosite sub formă de picături, capsule, inhalaţii sau în masaj. Chiar dacă unele tratamente presupun doar o simplă inhalare, un masaj implică mult mai mult, pentru a permite uleiurilor să intre în piele şi să fie absorbite de lichidele din corp şi de vasele de sânge. Procedura, în sine, s-ar putea să nu fie una greşită, dar s-a descoperit că un număr semnificativ de uleiuri sunt toxice şi dăunătoare, cu precădere în timpul sarcinii.

Îndoiala în privinţa aromaterapiei vine, în primul rând, din faptul că nu există o dovadă ştiinţifică pentru a susţine faptul că, în timpul masajului sau al băilor aromatice, uleiul îşi găseşte drumul spre acea parte din corp care trebuie tratată. Într-adevăr, se crede că sistemul olfactiv (responsabil cu mirosul) transmite mesaje creierului, pentru a induce o liniştire a minţii, care, în multe cazuri, duce la o stare de spirit imaterială. Iată de ce este posibil ca uleiurile de baie pe care se menţionează ,,preparat aromaterapeutic” să aibă un efect minim sau chiar efect zero.

Totuşi, în acest al doilea caz, apare un semn de întrebare. Când consulţi un aromaterapeut, va vrea să ştie totul despre tine, despre dietă, stil de viaţă şi, eventual, zodia, pentru că tratamentul se ocupă în special de crearea unui echilibru în toată fiinţa persoanei, la nivel fizic, mental şi spiritual. Aceasta poate cauza o problemă pe care o regăsim şi în alte ramuri de medicină alternativă, cum este homeopatia; astfel că trebuie să ne întrebăm: Ar trebui să permită creştinii unui asemenea medic să încerce să-i ajute din punct de vedere spiritual?

Marguerite Maury, menţionată mai sus, spunea: „… dar cel mai mult ne interesează efectul parfumului asupra laturii psihice şi mintale a individului. Puterea de percepţie devine mai clară şi mai ascuţită, apărând sentimentul de a vedea mai obiectiv şi, prin urmare, dintr-o perspectivă mai reală.”

Dacă este sau nu posibil ca aroma unui ulei să schimbe partea cea mai profundă a ,,psihicului” nostru este o chestiune discutabilă. Cu toate acestea, unii practicieni se aşteaptă ca mireasma să funcţioneze la fel ca în citatul de mai sus. Această perspectivă este transmisă şi clienţilor lor.

EFECTE

Există o diferenţă între a te bucura de un parfum şi a percepe puterile lui curative. Există o diferenţă în a testa anumite parfumuri sau loţiuni de bărbierit, într-o parfumerie sau într-un cabinet de cosmetică, şi a crede într-o aromă identificată ca fiind mirosul unui ulei, care urmează să vindece, să aline sau să prevină o anumită boală.

Având în vedere multitudinea de parfumuri diferite, bineînţeles că noi trebuie să cunoaştem modalitatea prin care aromaterapeutul îl va alege pe cel ce ni se potriveşte. Există mai multe răspunsuri, în funcţie de tipul de aromaterapeut. Unii vor analiza, pur şi simplu, o planşă de cauze şi efecte şi vor prescrie un parfum pentru boala ta. Totuşi mulţi vor merge mai departe.

Un mod comun de a alege uleiul aromat potrivit este radiestezia sau oscilaţia unui pendul. În acest caz, se suspendă un pendul deasupra mos trei de sânge a pacientului, pentru a decide care este tratamentul potrivit. Scepticii vor spune că oscilaţia unui pendul este doar o chestiune de şansă, dar cei care cred în aeastă practică şi o folosesc au convingerea că este vorba de o forţă supranaturală.

Vine această putere de la Dumnezeu? Nu, pentru că, în mod cert, Biblia ne învaţă că aceste lucruri sunt greşite şi, astfel, apelăm la o putere supranaturală care nu este de la Dumnezeu.

Alţi aromaterapeuţi vor folosi detectarea aurei. În acest caz, vor căuta să vadă aura spirituală care se presupune că ne înconjoară. Apoi, vor căuta să întărească orice punct slab din acea aură, care ar fi putut apărea datorită unui ,,dezechilibru” în sistem. Şi în acest caz este vorba de ceva foarte ,,spiritual”, dar este o spiritualitate care nu vine de la Dumnezeu.

Se mai poate spune, de asemenea, că masajul cu uleiuri poate fi relaxant şi că nu e nevoie să luăm în considerare elementul spiritual, dar totuşi aromaterapia a avut, în trecut, legături cu magia, iar acest fapt nu poate fi ignorat, atunci când urmăm un tratament. Unele magazine care comercializează uleiuri aromaterapeutice susţin că există o legătură astrologică între boală şi uleiul specific recomandat pentru tratament.

Într-adevăr, o lectură mai vastă pe acest subiect va dezvălui, în unele cazuri, practici oculte, precum capacitatea de a vedea prin intermediul pielii, citirea ziarelor utilizând cotul, transformarea mirosurilor în culori şi alte practici nefireşti.

CONCLUZII

1. Nu e nimic rău în a mirosi o aromă plăcută, iar anumite ierburi chiar au un simplu efect fizic, a cărui valoare este dovedită ştiinţific. Într-adevăr, multe medicamente au fost extrase, iniţial, din plante.

2. Unii aromaterapeuţi vor prescrie uleiuri în mod sincer, pur şi simplu pentru a facilita masajul, fără a recurge ei înşişi la puteri oculte.

3. Totuşi există, după cum am văzut, două posibile pericole. În primul rând, faptul că suntem îndrumaţi să credem că uleiurile ne vor afecta fiinţa lăuntrică, spiritul. În al doilea rând, existenţa unor influenţe oculte acceptate de mulţi aromaterapeuţi. Acest fapt este evidenţiat de următoarea comparaţie între aromaterapie şi aromacologie (ştiinţa parfumului şi a mirosului). Aromacologia a demonstrat uşurinţa cu care pot fi schimbate emoţiile. Aromaterapia susţine o teorie a ,,forţei vitale” – atât în privinţa uleiurilor, cât şi a tehnicii şi obiectivelor lor terapeutice, dar şi în dreptul folosirii uleiurilor cu efecte speciale, incluzând regresia spre vieţile trecute şi alte fenomene psihice – ceea ce arată că terapia nu este nici holistică, nici de dorit, din punct de vedere creştin. (Holistic Health, Holistic Hoax [Sănătate holistică, păcăleală holistică], Richard J B Willis, 1997, p. 212/3.)

4. Având în vedere aceste pericole posibile, ar trebui oare să mă las implicat în aşa ceva?

Sursa: Ellel Romania