Acupunctura

ORIGINI

Originile acupuncturii se pierd în China preistorică, însă prima abordare sistematică avea la bază învăţături elaborate provenite din , din ghicire şi din spiritism, dar şi din medicină. Prima atestare scrisă şi primele practici „de succes” datează din jurul anului 400 î.H.

Sistemul a fost dezvoltat de diverşi învăţaţi chinezi, printre care şi Confucius, iar bazele sistemului actual au fost stabilite pe la 400 d.H. În 1683, după o şedere de doi ani în Orientul Îndepărtat, un fizician olandez pe nume Willem Ten Rhyne a introdus această practică în Europa.El a inventat cuvântul acupunctură care înseamnă „a înţepa cu un ac”.

În ultimii ani acupunctura a fost redescoperită de Occident, dar acum în China ea este înlocuită din ce în ce mai mult cu medicina occidentală şi cu proceduri chirurgicale.

În numărul din 24 noiembrie 1997 a revistei Time, s-a scris că în jur de un milion de americani cheltuiesc 5.000 de milioane de dolari pe an pe acupunctură, o practică care pare să funcţioneze. Un studiu care pune accent pe rezultatele favorabile încearcă să „occidentalizeze” conceptele originale.

Totuşi rezultatele s-ar putea să nu fie atât de favorabile precum sunt ele prezentate în raport, de vreme ce există mărturii care afirmă: „cele mai elaborate experimente prezintă cele mai slabe rezultate.”

PRINCIPII DE BAZĂ

„Mulţi occidentali încearcă să separe acupunctura de filozofiile orientale, dar acest demers este imposibil. Acupunctura este un sistem holistic de vindecare, în sensul că tratează omul în întregul lui, şi nu doar condiţia lui prezentă. Este un sistem de armonizare cu Universul, iar pentru a-l înţelege trebuie să cunoaştem câte ceva din filozofia chineză.” (citat din cartea Healing Without Harm, [Vindecare inofensivă], E.G.Bartlett, 1985, p. 12.)

„În lumea occidentală actuală, avem tendinţa de a-l prezenta pe om ca pe un fel de fabrică chimică ori ca pe o maşinărie pe care nu te poţi baza pentru că are nevoie tot timpul de reparaţii. Puterile invizibile şi imponderabile dinlăuntrul lui: ‘spirit’, ‘forţele vieţii’, ‘suflet’ le despărţim de maşinăria fizică... Atât abordarea orientală, cât şi cea occidentală îşi au propriile valori faţă de pacientul bolnav. Sper ca, într-o zi, ele să poată fi combinate, iar doctorii să poată fi capabili să gândească atât la nivel mecanicist, cât şi în termeni de forţele vieţii.”(Acupunctura, Dr. Felix Mann, p. 3-5.)

Sistemul de credinţe din spatele acestor terapii este Taoismul. Crezul afirmă că viaţa se bazează pe o energie spirituală numită „Ch’i”, care se pronunţă „Ki” ori „Qi”. Această energie este captată de corp prin diverse căi, chiar şi atunci când mâncăm sau când respirăm. În corp, ea curge prin paisprezece meridiane majore şi alte numeroase meridiane minore, care leagă organele interne.

Aceste meridiane pot fi stimulate la nivelul pielii în 365 de puncte majore şi 350 de puncte minore de acupunctură, prin ace sau prin presiune.

Apariţia unei boli este determinată de un dezechilibru al energiei spirituale Ch’i, care poate fi corectat prin stimularea anumitor combinaţii între punctele de acupunctură. Trebuie menţionat că, în felul acesta, nu boala în sine este tratată, ci mai degrabă dezechilibrul dintre Yin şi Yang, astfel încât Ch’i să curgă liber şi să determine vindecarea. Acele de acupunctură ilustrează refacerea echilibrului: „Se spune că acele deschid, măresc sau scad fluxul de energie (numită Qi) spre vindecare.” (Reader’s Digest Family Guide to Alternative Medicine.)

Se ajunge la un diagnostic printr-o metodă care combină mai multe mijloace:
a. surse bibliografice
b. sensibilitatea pielii
c. examinarea limbii – un sistem complex prin care anumite puncte de pe limbă fac trimitere la anumite organe
d. verificarea pulsului – la fiecare înche-ietură sunt identificate şase tipuri de puls – unii terapeuţi cred că acest tip de examinare oferă informaţii despre subconştientul pacientului, încercând să dezvolte o sensibilitate psihică
e. astrologia sau alte metode similare

EFECTE

Acupunctura are două aplicaţii terapeutice :

• Ca anestezic în vindecarea bolilor - Mai mult decât pentru oricare altă formă de terapie alternativă, s-au făcut cercetări ştiinţifice legate, în special, de punctul 1, dar niciuna din teoriile propuse n-a fost confirmată de vreun studiu ştiinţific.
• O teorie unanim acceptată în prezent ne prezintă acupunctura ca pe o formă elaborată de hipnoză. Aceasta şi din cauza ratei de succes obţinut, a tipurilor de boli pe care le tratează şi a categoriei de oameni care răspund favorabil.

Ca anestezic, eficienţa acupuncturii este destul de scăzută, între 12% şi 54%, aproape toţi pacienţii cerând anestezic suplimentar. Varietatea reacţiilor pacienţilor şi diferitele grade de durere resimţite pot explica, în mare parte, motivul acestei variaţii importante de procentaj.

În privinţa capacităţii de vindecare, studii controlate arată că, în ciuda revendicărilor, nu există niciun efect asupra bolilor cauzate de o schimbare organică, ex. infecţii, surzenie sau cancer. S-au constatat totuşi nişte modificări la nivelul unor tulburări funcţionale unde activitatea normală a corpului a fost deranjată, ex. ulcer, migrenă şi anumite boli de piele.

Meridianele şi punctele nu pot fi localizate ştiinţific, variind de la o şcoală de gândire la alta. Unii terapeuţi mai pretind că ele variază în funcţie de starea de sănătate a pacientului. Un studiu a arătat că folosirea acelor în puncte considerate „greşite” din punct de vedere tradiţional a condus la obţinerea aceloraşi rezultate.

Toate aceste concluzii întăresc teoria conform căreia acupunctura se bazează pe hipnoză sau pe sugestie, mai degrabă decât pe vreun proces de natură fizică. Mai sunt şi alte tehnici, cum ar fi acupresiunea şi auriculoterapia, care au la bază aceleaşi principii ca şi acupunctura.

Terapeuţii care folosesc aceste tehnici se împart în trei grupe mari:

a) Cei care urmează vechile învăţături spirituale chinezeşti şi insistă că, fără acestea, efectele acupuncturii sunt limitate.
b) Cei care folosesc acelaşi limbaj, dar care încearcă o reinterpretare mai familiară a cuvintelor şi a conceptelor, de exemplu „energiile cosmice” ar putea fi traduse prin efecte electrice sau magnetice.
c) Cei care evită să facă apel la ideile originale şi la terminologia de bază, folosind acupunctura ca pe o terapie pe care nu o înţeleg, dar care are un anumit succes.

CONCLUZII

Ţinând cont de aceste categorii de terapeuţi, am putea spune că un creştin:

• Ar trebui să-i evite pe cei din categoria (a), menţionată mai sus.
• Ar fi bine să fie conştienţi că cei din categoria (b) pot folosi metode de diagnosticare inacceptabile, cum ar fi prezicerea cu ajutorul pendulului.
• Ar trebui să înţeleagă că majoritatea doctorilor care au urmat cursuri de scurtă durată s-ar potrivi în categoria (c).
• Terapeuţii din grupurile (b) şi (c) ar trebui chestionaţi de ce explicaţiile ştiinţifice oferite nu au acoperire practică şi întrebaţi cum cred ei că funcţionează acupunctura.

Totuşi despre oricare grup de terapeuţi ar fi vorba, trebuie reţinut:

Rădăcinile acupuncturii se găsesc în credinţele taoiste, care se opune creştinismului. „Vindecare” înseamnă stimularea şi armonizarea forţei vitale, care nu este Duhul Sfânt. Astfel, noi sugerăm că nu este bine pentru creştini să se expună la tratamente care implică acupunctura sau tehnici similare.

Sursa: Ellel Romania