Legea libertatii

Înţelegem noi ce vrea să spună Isus Cristos? Adevărata libertate nu este cea după care tinde lumea. Adevărata libertate se află acolo unde domneşte Duhul lui Dumnezeu: «Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia» (2 Cor. 3,17).

Scurt si la obiect

Un oximoron între lege şi libertate poate părea imposibil, având în vedere faptul că cele două  oţiuni se află la poli opuşi, la fel ca războiul şi pacea sau focul şi apa. Cu toate acestea, Sfânta Scriptură vorbeşte despre legea libertăţii: «Cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui» (Iacov 1,25).

Sub ce lege se aflau cititorii Epistolei lui Iacov? Destinatarii erau evrei, care ieşiseră de sub Legea Vechiului Legământ, respectiv de sub legea lui Moise.

În plus, ei au fost odată oameni nemântuiţi, aflaţi în robia păcatului. Este clar că un om fără Dumnezeu nu este niciodată liber cu adevărat, chiar dacă se laudă că deţine această libertate şi poate chiar se luptă pentru ea. Deasupra porţii lagărului de exterminare de la Auschwitz stătea scris: «Munca te va face liber.» Ce batjocură însemna acest lucru pentru oamenii aflaţi în detenţie! Ei nu erau liberi nici în interiorul, nici în exteriorul lagărului de concentrare. Poate că, uneori, unul dintre prizonierii chinuiţi acolo era mai liber din punct de vedere spiritual decât paznicii şi schingiuitorii lui.

În epistola sa, apostolul Iacov pune în contrast legea lui Moise cu  legea lui Cristos, legea păcatului cu legea slobozeniei. Pentru copiii lui Dumnezeu însă libertatea nu înseamnă că pot să facă tot ceea ce îşi doresc. Acest lucru ar însemna exact opusul,  deoarece ar fi o libertate pe cheltuiala altora. Un tată de familie care se bucură de libertatea lui prin sport, jocuri şi distracţie, îşi neglijează soţia şi copiii. Este egoist şi nu se ridică la înălţimea responsabilităţilor sale. Este chiar un laş, care nu vrea să fie un soţ şi un tată bun. Poate să fie cel mai puternic în confruntări fizice, poate să fie un orator şi politician desăvârşit, dar acasă este un bărbat lipsit complet de autoritate.

În numele libertăţii au avut loc revoluţii, crime şi torturi. Râvna unui om pentru aşa-zisa libertate a costat viaţa a milioane de alţi oameni. Cu siguranţă Biblia nu vorbeşte despre această libertate. Ce sau cine ne face atunci cu adevărat liberi?

«Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi … Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi» (Ioan 8,32.36). Înţelegem noi ce vrea să spună Isus Cristos? Adevărata   libertate nu este cea după care tinde lumea. Adevărata libertate se află acolo unde domneşte Duhul lui Dumnezeu: «Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia» (2 Cor. 3,17). Reversul medaliei este uşor de dedus şi totodată confirmat de istoria omenirii:

acolo unde nu domneşte Duhul lui Dumnezeu, acolo unde Mântuitorul Isus Cristos nu pătrunde în inimile oamenilor, stăpâneşte tatăl minciunii, cel care îi robeşte pe oameni. Acolo predomină lipsa

de iubire şi de consideraţie, egoismul, cearta, încăpăţânarea, invidia, setea de putere, mândria şi multe alte astfel de lucruri ce apasă şi îngreunează existenţa oamenilor.

Copiii lui Dumnezeu care au înţeles şi primit adevărul sunt îndemnaţi să caute eliberare. Ei trebuie să fie caracterizaţi de o atitudine diferită: «Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste» (Gal. 5,13).  caracteristica adevăratei libertăţi este dragostea, nu egoismul. Astfel putem vorbi cu încredere despre legea dragostei. Dragostea, pe de altă parte, este impulsul pentru o viaţă în ascultare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: «El, drept răspuns, a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc“» (Luca 8,21). Despre această împlinire (nu doar despre ascultare) vorbeşte apostolul Iacov, ilustrând-o prin termenul «legea slobozeniei ». Aceasta nu înseamnă doar a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. El trebuie urmat, ascultat şi pus în practică. Să ne amintim de versetul de la început din Iacov 1,25: «… nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.» Ferice de cine nu doar aude, ci şi  implineşte! Aceasta este legea libertăţii.

«Domnul este Duhul şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia.» (2 Cor. 3,17)

“Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii; pentru mai multe informatii, scrieti la smn@inext.ro”