SPECIAL DOC: Lumea virtuala si pericolul izolarii sociale
Care sunt pericolele din spatele tehnologiei? Cum putem echilibra lumea virtuala si viata reala? Tehnologia ne face viata mai usoara prin noi metode de lucru, schimb de informatii si divertisment, dar atasamentul fata de dispozitivele mobile poate crea dependenta. Urmariţi un documentar despre impactul tehnologiei asupra vietii sociale, despre teama de a nu mai avea telefonul mobil dar si modul in care generatia tanara din Romania este tot mai mult afectata de jocurile video din spatiul virtual.
Parte din noua serie SPERANTA PENTRU ROMANIA, la Alfa Omega TV. Urmariti episodul 2 - Lumea virtuala si pericolul izolarii sociale. PREMIERA a avut loc Joi, 28 iunie 2018, la Alfa Omega TV.
Urmăriți și alte documentare din seria Speranță pentru România, produse de Alfa Omega TV, gratuit: https://alfaomega.tv/component/tags/tag/speranta-pentru-romania
TRANSCRIEREA DOCUMENTARULUI
Bine v-am găsit! Începe o nouă ediție „Speranță pentru România!” Internetul a devenit un instrument indispensabil în viața noastră. Se estimează că 71% din utilizatorii cu vârste între 18 și 24 de ani sunt supraconectați la internet și 50% în cazul celor între 35 și 44 de ani. Peste 1 miliard şi jumătate de persoane din întreaga lume au conturi pe diverse reţele de socializare. Având numeroase modalităţi de a ne conecta cu prietenii şi cunoştinţele, nu realizăm că, de cele mai multe ori, trăim o pseudo viaţă socială.
Astăzi, oamenii se privesc tot mai rar în față, se întâlnesc sporadic și vorbesc unii cu alții fiind atenți la telefoanele din mână. Dar cum ar arăta viața noastră fără dispozitivele mobile şi fără acces la internet?
Tot mai mulți copii și adolescenți sunt dependenți de dispozitive mobile și cresc online alături de tablete, console de jocuri și telefoane de ultimă generație. Timpul liber este monopolizat de iPad-uri sau smartphone-uri iar în loc să socializeze cu cei de vârsta lor, mulți sunt prizonierii lumii virtuale.
Smartphone-ul este sursa de informaţii pentru o mare parte din tinerii cu vârste sub 25 de ani. 73% utilizează motoare de căutare pe dispozitivul mobil, iar 79% vizitează platforme de social media. Utilizarea smartphone-urilor a ajuns să fie adoptată la scară largă şi în România, majoritatea utilizatorilor accesând internetul mobil, jocuri pe telefon, reţele de socializare sau site-uri de știri.
Tehnologia se dezvoltă cu pași foarte rapizi, se spune că oamenii deja lucrează la tehnologia care v-a fi disponibilă peste 5 ani. Web 1.0 este total demodat, web 2.0 din care fac parte rețelele sociale și el devine demodat. Se vorbește tot mai mult despre web 3.0, un internet integrat, care nu numai că te implică pe tine cum face web 2.0, ci este deasupra ta și cumva tu ești integrat într-un sistem care este mai mare decât tine. Pe viitor tehnologia aceasta v-a controla viețile oamenilor. A spus dr. Remus Runcan, conferențiar, Timișoara.
Unele studii arată că românii au devenit dependenți de smartphone-urile lor, astfel încât ajung să le folosească în timp ce desfășoară și alte activități. Peste 60% dintre aceştia folosesc smartphone-urile atunci când se uită la televizor, conform unui raport iSense Solutions.
O cercetare realizată de EY România (Ernst&Young România) ajunge la aceeaşi concluzie: românii sunt dependenţi de telefoanele lor inteligente, deoarece în studiu se arată că pentru 29% dintre respondenţi rutina dimineţii începe cu verificarea dispozitivului mobil. 66% dintre respondenţi susțin că din momentul trezirii şi până la verificarea dispozitivului mobil durează mai puţin de 30 minute.
Interviuri pe stradă
- Care este dispozitivul pe care îl folosești cel mai des?
- Telefonul
- Ce dispozitiv folosești cel mai des?
- Telefon și laptop, de obicei.
- Obișnuiești să-ți verifici telefonul în prima oră a dimineții?
- Da, de obicei după ce mă trezesc, fac un duș...
- Care este primul lucru pe care îl faci când trezești dimineața?
- Verific facebook-ul
- Verific telefonul, intru pe internet, notificări
- Telefonul, este primul lucru care îl verific dimineața, nu neapărat pe internet, dar cam fără excepție.
- Care este primul lucru pe care îl faci dimineața, îți verifici telefonul?
- Nu, îmi fac cafeaua.
Internetul este adictiv, digitalul este adictiv. O bună prietenă de a mea care este profesor la Babeș-Bolyai spunea: „Oare cum se face că permitem unui tânăr să aibă carnet de conducere la 18 ani ? Pentru că foarte probabil există rațiuni pentru asta, sau în alte state, cum e cazul americanilor, la 16 ani. Socotim că este ceva în personalitatea lui pentru care nu este gata să-și asume un asemenea risc. Reflexele, modul în care își coordonează capacitatea distributivă. Însă, nu avem nicio problemă să punem un ecran în mâna unui copil de 3 ani și chiar ne minunăm, îl aplaudăm, ce deștept este și cum intră pe youtube fără să-l fi învățat cineva. Pentru că ei sunt, cum îi numim noi psihologii, “nativi digital”, s-au născut cu lucrurile astea. Vorbind de adicție, spuneam că există clar un anume proces fiziologic care este comun în toate adicțiile. Ce se întâmplă? Ni se eliberează niște hormoni ai fericirii, endorfinele, oxitocina care sunt eliberați și în cazul adicției de lumea digitală și internet. A spus dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Am constatat că există câteva domenii în care individul poate fi afectat în relația cu el însuși, în relația cu alții și în relația cu Dumnezeu. Am avut câteva ipoteze care s-au confirmat, și anume că a sta mult în rețelele acestea sociale, duce la dependență. O altă problemă este narcisismul, care este la cote îngrijorătoare. Oamenii se admiră pe ei, se pun pe ei în centrul universului, și lucrul acesta devine extrem de periculos. În loc să-i aprecieze pe semenii lor, în loc să-i privească cu drag pe cei din jurul lor, și vorbesc ca și creștini, care avem o datorie pentru oamenii din societate. Dintr-odată, ei nu se mai admiră în oglindă, că oglinda nu mai este la modă, se admiră pe ecranul laptopului, tabletei sau al telefonului. Știți acele selfie-uri pe care le tot fac oamenii și le postează imediat pe internet ca toți să le vadă. De fapt, este o distanțare socială, oamenii nu mai au nevoie nici măcar să bată pe cineva pe umăr să le facă o poză, pentru că și-o fac ei singuri. Apoi o postează pentru ca toți ceilalți să o poată vedea, așteptând like-uri.
A treia ipoteză pe care am avut-o și am încercat s-o studiez a fost referitoare la depresie. Depresia este boala începutului de secol 21. De la începutul acestui secol se vorbea de faptul că în anii 2020 , boala cu incidența cea mai mare o v-a avea depresia. Anual, sunt diagnosticate în România, 300 000 de noi cazuri de depresie. Ceea ce înseamnă că această boală cuprinde un segment din ce în ce mai mare din populație. Am stabilit că există o legătură între stat-ul pe facebook și depresie. Tot văzând pe toți ceilalți care își pun poze selectate care arată ce frumoși sunt copiii lor, ce cuminți sunt și ce vacanțe exotice au făcut, omul ajunge să creadă că el este singurul vitregit. Doar el nu-și permite, doar el are copii care nu sunt super cuminți și care nu sunt super curați pe haine când vin de la joacă. A adăugat dr. Remus Runcan, conferențiar, Timișoara.
Tehnologia ne face viața mai ușoară prin noi metode de lucru, schimb de informații și divertisment, dar tot ea ne poate afecta sănătatea. Generația digitală a devenit capabilă să realizeze mai multe sarcini în același timp, însă acest lucru vine alături de costuri în termeni de timp și performanță. Folosirea tehnologiei poate afecta părțile creierului care controlează nucleul personalității unei persoane.
A petrece cu ecranul mai mult decât în relații îți afectează creierul. Viața cu ecranul are toate elementele care intră în fenomenul adicției, ajungi să nu mai poți fără, ajungi să suferi dacă nu mai ești în prezența ecranului. Ceea ce îți dă lumea de dincolo de ecran, nu-ți dă lumea reală. Tocmai această substituție pe care copiii o fac de la cele mai fragede vârste până la adolescenți, la adultul tânăr sau soția care se plictisește acasă. Este o lume care se află dincolo de ecran, și asta produce modificări în creier și în afectul nostru. O relație digitală este alt tip de rație decât relația reală. Toate astea ne modifică capul, creierul, inima, afecțiunea, chiar personalitatea în ultimă instanță. Eu chiar sugerez părinților, educatorilor să meargă să-și cumpere cărți și să citească literatură.
În esență, nu este un pericol, nu trebuie să demonizăm digitalul și internetul. Sunt o unealtă extraordinară, ceva care a revoluționat în cel mai bun sens lumea noastră, dar trebuie să învățăm cum să ne folosim de ele și cum să nu ajungem robii lucrurilor de care ne folosim. A adăugat dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Încă de la apariţia jocurilor video, acestea au fascinat întreaga populaţie, indiferent de vârstă. Din ce în ce mai prinși în lumea virtuală a jocurilor, tot mai mulți tineri și adolescenți, își pierd capacitatea de concentrare sunt irascibili și devin dependenți sau anxioși.
Una dintre pasiunile mele a fost fotbalul și am vrut să practic asta în viața de zi cu zi, dar mama mea mi-a spus că dacă rezultatele de la școală vor scădea, atunci nu voi putea să fac fotbal de performanță. Am conștientizat lucrul ăsta și nu am putut să le împac pe cele două. Am luat decizia să nu practic fotbalul în viața reală, pur și simplu să mă refulez în lumea virtuală și să mă joc pe calculator. Erau anumite momente când mama mea trecea prin cameră, prin fața calculatorului, consolei pe care mă jucam, și chiar atunci se întâmplau mici dezastre. Pierdeam, luam gol și atunci deveneam agresiv în limbajul meu, dădeam răspunsuri neadecvate, mă mâniam efectiv, era o stare de mânie, de revoltă, de rebeliune. A spus Andrei Niță, Timișoara.
Primul contact cu jocurile video l-am avut la vârsta fragedă de 13 ani, la un vecin. Părinții celui mai bun prieten al meu i-au cumpărat calculator și am început să merg la el după școală. Încă nu petreceam foarte mult timp jucându-ne, deoarece ne plăcea să ne jucăm pe afară. Ei bine, după ce am împlinit 14 ani, părinții mei mi-au cumpărat calculator, cu gândul de a avea și eu, pentru teme și pentru a mă relaxa cu prietenii. După aceea, am început să petrec tot mai mult timp, de la 2 ore, la 4-6-10 ore. Erau dăți în care veneam de la școală, mâncam și de la ora 2-3 până seara la 12- 01 mă jucam. Spuneam că am timp să mă trezesc. Deci, undeva la 8-10 ore jucam întruna. Din punct de vedere emoțional eram foarte instabil. Atunci când mă jucam aceste jocuri, nu suportam ca fratele meu mai mic să mă deranjeze sau să mă întrebe ceva. Nu suportam ca mama mea să-mi ceară un sfat, cu atât mai puțin să o ajut. Eram absolut indisponibil pentru toată lumea, eram închis în lumea mea, eram concentrat să devin cel mai bun. Țin minte că venea fratele meu lângă mine și efectiv îl loveam cu maneta, deveneam foarte agresiv. Mamei mele îi spuneam cuvinte urâte, o jigneam, doar ca să mă lase în pace, să nu mă deranjeze, să nu intre în lumea mea. A spus Daniel Bîrcă, Timișoara.
Lumea asta virtuală ne răpește foarte mult din timp și ne mutilează sentimental, lăuntric, Mutilându-ne și izolându-ne de lumea reală ne conduce și spre alte lucruri negative. Eu unul am fost stârnit și în direcția pornografiei din cauza jocurilor. Jucându-mă foarte mult timp, mintea mea nu mai funcționa la parametri normali și atunci eram ispitit pe partea pornografiei. Uneori când pierdeam, mă refulam în pornografie. A mai adăugat Andrei Niță, Timișoara.
Pe lângă această problemă pe care eu am avut-o în relația mea cu familia, atunci când pierdeam, spre exemplu, sau nu îmi ieșea ceva, mă enervam pe fratele meu, pe părinții mei, deveneam foarte stârnit fizic și emoțional. Iar acest lucru mă împingea spre pornografie. Ascultam muzică care mă stârnea, iar apoi intram pe anumite site-uri. Lucrurile decurgeau astfel datorită emoțiilor și stărilor pe care eu le trăiam la jocuri. A adăugat Daniel Bîrcă, Timișoara.
Fiind o problemă tot mai serioasă a societății, Organizația Mondială a Sănătății a propus recent ca dependența de jocuri video în forme foarte grave să fie inclusă în lista bolilor mintale.
DSM-ul 5 (Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburarilor Mentale), de exemplu, a inclus categorii de patologii care nu erau incluse în DSM-ul 4. De exemplu, autismul, este o patologie mintală care a fost inclusă în DSM-ul 5. Vorbind de autism, noi practicienii, începem să credităm și să vedem că există un autism digital. Ceva care a fost în mare parte indus și susținut de viața digitală. După cum, foarte probabil, toți auzim despre autiștii funcționali, cei care citesc și nu înțeleg ce citesc.
A include în DSM și a atrage atenția de la nivele instituționale foarte înalte că sunt categorii de patologie, cred că este un act de înțelepciune. Vorbind de adicție și de jocurile de noroc sau de jocurile în rețea care se practică, este una dintre formele de adicție foarte periculoase. Asta presupune și ingrediente financiare, sunt oameni care pur și simplu s-au ruinat la jocurile video sau la jocurile de noroc. Cred că este un mod foarte responsabil de a vedea și de a trata lucrurile. Ar fi chiar mai responsabil să intrăm puțin în metabolismul acestor fenomene. Cum de s-a ajuns aici? De ce s-a ajuns aici? Ce putem să facem preventiv? Iar dacă am ajuns aici, ce punem în loc? În orice adicție există un principiu de bază, nu poți lua ceva fără să pui altceva în loc. A mai adăugat dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Ataşamentul faţă de smartphone este similar cu toate celelalte dependenţe, deoarece cauzează interferenţe în producţia de dopamină, neurotransmiţătorul care controlează circuitul creierului referitor la recompensă. Nomofobia, noua boală a secolului este o afecţiune cauzată de tehnologie, dar şi de lipsa ei, este teama și sentimentul de panică de a nu a avea telefonul mobil.
Nomofobia ar însemna, frica de a fi fără telefon, sau frica de a nu fi în relații și de a nu fi conectat. Este un termen care v-a începe să facă parte din vocabularul nostru. Suntem confruntați cu o realitate la care trebuie să ne uităm. Dacă pe vreme tinereții mele ca părinte, copilul era lăsat acasă cu cheia de gât, acum siguranța este telefonul mobil. Este un fel de GPS foarte valabil, numai că în momentul în care nu mai ai telefon, intri în panică. Dacă copilul nu răspunde la telefon, părintele intră în panică. Asta, categoric creează alte probleme, în educație există școli unde telefoanele se pun în coș în timpul orei, sau până se termină orele. După cum vedem în întâlnirile adolescenților, ei sunt împreună, dar fiecare este cu telefonul lui. Un peisaj pe care eu îl văd și mă amuză puțin, este câtă lume stă în biserică pe telefon. A mai adăugat dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Toate relaţiile din zilele noastre au ajuns să fie contaminate de tehnologie. Tehnologia distorsionează şi limitează interacţiunile social-umane. Oamenii şi-au pierdut abilitatea şi talentul de a purta o conversaţie faţă în faţă.
Comunicarea virtuală are efecte asupra tuturor relațiilor umane. Nu există domeniu care să nu fie afectat. Totuși el nu este afectat major dacă timpul alocat este unul scăzut. Dacă un om stă 10-15 minute, jumătate de oră pe facebook, twitter sau altă rețea socială, deoarece eu nu le numesc rețele de socializare datorită faptului că acolo nu se petrece socializare. Ceea ce se întâmplă pe toate aceste rețele sociale este interacțiune umană, comunicare dar nu socializare. Punctul final al socializării este integrarea individului într-o grupare socială, ori lucrul ăsta nu se întâmplă în virtual. A mai adăugat dr. Remus Runcan, conferențiar, Timișoara.
Trăim într-o perioadă în care telefonul sau gadget-ul electronic, fie tabletă, laptop, face parte din recuzita noastră indiferent de vârstă. A avea un telefon înseamnă a avea un instrument cu care să te conectezi. Nevoia de semnificație se împlinește acolo, de asemenea, și nevoia de relație care probabil, este cea mai acută. A mai adăugat dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Accesul la tehnologie oferă astăzi oamenilor posibilitatea să comunice aproape în permanență, dar fără să participe existențial unii în viața altora. De multe ori, cădem în capcanele tehnologiei și nu mai găsim echilibru între spațiul real și cel virtual, iar acest lucru duce la o izolare socială.
Ideea lui Dumnezeu este comunitatea, iar ca parte a unei comunităţi, noi ne deschidem spre El şi spre cei apropiaţi nouă. Suntem creați să avem relații și să facem parte din comunitate: familie, prieteni și biserică.
Ce-ți oferă lumea virtuală, lumea digitală și lipsește în lumea reală? Dacă în lumea reală, relațiile au mai multă savoare, culoare, pasiune, entuziasm, atunci vei încerca să stai de această parte. Dacă auzim ceea ce auzim „church is boring”, plictiseală de moarte, cineva mai îndrăzneț spunea: a fost așa o plictiseală, să-ți tai venele cu coperțile de la Biblie, Doamne ferește! A mai adăugat dr. Ileana Radu, psihoterapeut la Institutul de terapie familială și practică sistematică Dianoia.
Există o spiritualitate pe care fiecare individ trebuie sa și-o dezvolte pe parcursul vieții. Există o linie care arată nivelul la care omul este în viața lui spirituală, în relația lui personală cu Dumnezeu. În funcție de greutățile vieții, în funcție de deciziile lui și de lucrurile la care el le acordă timp, acest nivel de spiritualitate, crește sau scade. Eu constat că nivelul acesta de spiritualitate este în cădere liberă. Oamenii citesc puțin din Biblie, se roagă puțin, dăruiesc puțin, se implică în nevoile altora la un nivel minor față de potențialul care îl au. Deși aproape toată lumea se plânge că este ocupată, atât de mulți oameni alocă un timp major din viața lor internetului, rețelelor sociale și altor lucruri legate de tehnologie. A mai adăugat dr. Remus Runcan, conferențiar, Timișoara.
Apostolul Pavel ne spune că, toate lucrurile ne sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos și nimic nu trebuie sa pună stăpânire pe noi, ca astfel în toate lucrurile să fim cumpătați.
La vârsta de 19 ani m-am întors la Dumnezeu, chiar într-o dimineață după 10 ore de jucat pe calculator m-a sunat un prieten să mergem la biserică să fiu pătimaș cu el acolo. Țin minte că am dormit efectiv toată predica, am auzit doar câteva cuvinte la sfârșit. Erau foarte clare pentru inima mea: dacă vrei liniște sufletească, vin-o la Isus Cristos! Ei bine, atunci, după 10 ore de calculator și 2 ore de somn, m-am trezit dintr-odată la realitate. Am fost restaurat instantaneu, totul era foarte clar în mintea mea, iar inima mea era foarte zbuciumată și am alergat la Cristos. Atunci a fost întoarcerea mea către Dumnezeu. După acest moment, timp de câteva luni de zile nu am mai avut contact cu jocurile pe calculator. Însă, mai târziu plecând de la ideea de a mă relaxa, deoarece eram conștient că sunt o problemă pentru mine, mi-au afectat viața, relația cu familia, totul a decurs foarte simplu. De la 2 ore am ajuns la 4-6-8 ore, iar acest lucru a început să pună stăpânire pe mine, încetul cu încetul, fără ca eu să sesizez. A adăugat Daniel Bîrcă, Timișoara.
După 2 ani, în vacanța de vară, după o luptă cu mine însumi am decis să merg într-o tabără creștină. Această tabără a avut un impact profund asupra mea, acolo Dumnezeu m-a conștientizat că e timpul să spun stop dependenței de jocuri și să mă apropii mai mult de El. A mai adăugat Andrei Niță, Timișoara
După câteva luni de zile în acest stil, tot întâlnindu-mă cu un prieten care avuse această problemă, am văzut că pentru el soluția fusese una radicală. Astfel timp de o săptămână, două, am început și eu să mă joc cât mai puțin. De la 8 ore am redus la 4-2 ore, dar am văzut că nu eram destul de puternic în lucrul ăsta. Atunci am zis: ok, renunț la tine! Și mi-am dat consola altui prieten, mi-am vândut calculatorul, iar laptop-ul l-am dat altcuiva pe gratis. A fost o decizie radicală de a nu mai avea contact absolut deloc cu jocurile video. A mai adăugat Daniel Bîrcă, Timișoara.
Nu putem să nu recunoaștem și imensele beneficii pe care le aduce comunicarea în spațiul virtual. Soluția pentru evitarea sau atenuarea efectelor negative nu constă în renunțarea la internet, ci într-o folosire mai rațională și mai moderată, având în vedere principiul „să uzezi, dar să nu abuzezi.
Treptat, am ajuns la un echilibru. Ideea este că tot timpul e o luptă și ține de alegerile noastre. Întotdeauna vine momeala și pofta în inima noastră, însă este important să știm să le gestionăm, să nu lăsăm să ne acapareze. Chiar și în ziua de azi, dacă mă întâlnesc cu prieteni să ne jucăm timp de 1-2 ore. Este un timp de relaxare, e bună dispoziție, nu mai este acea concurență, acea mânie și agresivitate lăuntrică.
Lumea virtuală nu poate să îți ofere ceea ce îți oferă viața reală, relațiile cu prietenii, beneficiile care ți le oferă viața reală nu poți să le dobândești în lumea asta virtuală. A mai adăugat Andrei Niță, Timișoara
Problema este cum ți balanța. O problemă reală este în momentul în care domină relațiile în digital și nu în real. Nu este înțelept să demonizăm, să spunem că totul trebuie eliminat. Ci, pur și simplu trebuie să ne aplicăm discernământul, iar pentru a putea face acest lucru trebuie să fim bine informaţi.
Eu sper că nu se vor supăra pe mine pastorii când aduc o interpretare la Romani 12: să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să rezistăm, să ne prefacem prin înnoirea minții. Nu este înțelept să negăm contextul în care trăim. A ne înnoi mintea, a ne echipa mintea, dincolo de transformarea care o operează Duhul Sfânt, înseamnă că ne și punem ingredientele acestei realități.
Aceasta a fost o ediție specială „Speranță pentru România”. Puteți urmări programele nostre și pe site-ul: alfaomega.tv, pe pagina de facebook și youtube. Până la o nouă ediție, la revedere și Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Urmăriți și alte documentare din seria Speranță pentru România, produse de Alfa Omega TV, gratuit: https://alfaomega.tv/component/tags/tag/speranta-pentru-romania