Lamantinul (vaca de mare) - Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția
Există un animal maritim, uriaş, care are faţa asemănătoare cu cea a câinelui. Se află pe lista animalelor ocrotite de lege, deoarece în Statele Unite nu au mai rămas decât 2000 de exemplare. Dar să nu vă temeţi de mărimea lui. Acest uriaş este destul de prietenos. Dacă aveţi ocazia să călătoriţi în Florida, acolo unde izvorăşte apa subterană caldă şi se varsă în marea sărată, s–ar putea să întâlniţi uriaşul lamantin.
Scufundaţi–vă cu lamantinul şi veţi observa că apele sunt calde. Lamantinii sunt foarte sensibili la temperatură şi au nevoie de apă caldă pentru a supravieţui. Dacă apa scade sub 20 de grade o perioadă mai lungă, lamantinul moare.
Această creatură unică este numită uneori vaca de mare. În Florida, lamantinii au devenit populari, după ce oamenii au descoperit cât sunt de prietenoşi. Seamănă foarte mult cu câinele, deşi evoluţioniştii susţin că seamănă cu elefantul. Ei afirmă că, în trecut, aceştia au fost elefanţi. Ei presupun că elefanţii s–au decis să meargă înapoi în apă şi aşa au devenit lamantini. Unii spun că ei vin şi pleacă. Un timp, vor trăi în apă, apoi vor ieşi afară.
Dar au unele caracteristici asemănătoare cu cele ale elefanţilor. Pe înotătoarele din faţă au un fel de unghii, care seamănă foarte mult cu unghiile elefantului. Au o gură foarte sensibilă şi, asemenea trompei elefantului, au mici "degete"cu care pot apuca lucruri.
Gura, având mustăţi foarte sensibile, simte diferite lucruri pe care le mănâncă. Poate să le aranjeze şi chiar să le ţină o vreme cu înotătoarele. Aproape că îşi folosesc înotătoarele pe post de mâini. E fascinant să vezi o vacă de mare făcând astfel de lucruri.
Mai au o coadă foarte plată, iar când înoată, coada se mişcă încet, în sus şi–n jos. Alunecă uşor prin apă. Când înoată, seamănă cu un submarin mare. Se ghidează cu înotătoarele din faţă. Acestea nu merg în aceeaşi direcţie. Parcă ar avea un creier pentru fiecare. Poate să o folosească o dată pe una şi poate să le mişte independent. Cu una, poate doar să împingă. Sunt foarte inteligenţi!
Nu au păr, dar au mustăţi. Diferenţa dintre păr şi mustaţă este că de mustăţi sunt ataşaţi nervi, unele având chiar patru tipuri de nervi ataşaţi, care îi pot oferi lamantinului diferite informaţii. Poate simţi mâncarea. Poate simţi diferite tipuri de obiecte în care, poate, nu ar vrea să înoate. Mulţi cercetători cred că face aceste lucruri cu ajutorul mustăţilor.
Respiră prin nas. Majoritatea mamiferelor acvatice au un orificiu de răsuflare, cum ar fi delfinul brun şi balena. Lamantinul respiră pe nas. Poate să îşi ţină respiraţia timp îndelungat şi poate expira aproape tot aerul din plămâni. Aproape 90%, într–o singură expiraţie. Se ridică la suprafaţă şi expiră aerul.
Uneori dorm pe spate. Se lasă la fund şi dorm, iar bătăile inimii se pot reduce aproape la zero. Cercetătorii pot să vă confirme că inima poate să bată o dată la fiecare 15 minute, ceea ce e uimitor. Chiar şi în timpul somnului îşi pot ţine respiraţia mai mult. Parcă întregul lor sistem încetineşte. Cum s–ar fi putut întâmpla aceasta datorită hazardului? Aceasta trebuie să se întâmple când dorm, altfel ar trebui să iasă la suprafaţă pentru a respira, tot la două trei minute.
Probabil că au cel mai bun sistem imunitar dintre toate mamiferele. Aceste creaturi minunate sunt rănite sau ucise în mod constant de bărcile cu motor şi de elice. S–a descoperit că unii dintre ei se vindecă, deşi ar trebui să moară. Se poate vedea pe spate, unde au fost loviţi de elice şi pe coadă, unde au fost sfâşiaţi.
Oamenii de ştiinţă le–au studiat sângele şi unii au afirmat că au până la 90% celule albe în sânge. Acestea luptă împotriva bolilor. Poate găsim câteva lucruri pe care ar trebui să le învăţăm de la lamantini, lucruri care ne–ar putea fi de folos, mai ales acum, când sunt atâtea boli din cauza deficienţelor sistemului imunitar care afectează omenirea. Poate un tânăr ar putea să–şi ia diploma de doctorat, scriind despre sângele lamantinului şi să–şi dea seama ce se întâmplă aici. Astfel, să fie de un ajutor inestimabil pentru omenire, în îmbunătăţirea sistemului nostru imunitar.
Au aceste abilităţi extraordinare, despre care evoluţioniştii spun că ar fi fost ale elefanţilor care au intrat în apă şi, astfel, au devenit lamantini. Dacă lamantinul este o specie de elefant care a intrat în apă, aşa cum ne învaţă evoluţioniştii, atunci se ridică mai multe întrebări. De ce nu există nici o formă intermediară între elefant şi lamantin? De ce mai avem elefanţi, dacă unii elefanţi s–au decis să meargă înapoi în ocean? Avem lamantini şi avem elefanţi. Nu avem nimic între ei. Îi avem pe amândoi. Nu vedem nici un lamantin care să încerce să revină pe uscat. Nu vedem nici un elefant care să se gândească că vrea să se reîntoarcă în ocean.
Nu ştiu cum am putea să gândim altfel, decât că Dumnezeu a creat lamantinul. Dumnezeu a creat această formă de animal ca o entitate specifică, aşa cum elefantul este o entitate specifică. Lamantinul are caracteristici cu totul particulare. Nu avem nimic care să lege prăpastia dintre ele. Mie mi se pare că acestea sunt două fiinţe create deosebit, chiar dacă pare a fi o legătură din cauza aparenţei lor.
Să vedem nişte dovezi. Să găsim dovezi pentru aceasta. Obişnuiam să accept lucrurile pe care le învăţam prin credinţă. Dar acum caut dovezi. Haideţi să găsim unele dovezi. Ne–am uitat cu mare atenţie, dar nu am găsit nici o dovadă.
Noile legi pentru bărcile cu motor protejează lamantinii. Să sperăm că lamantinii vor mai fi prin preajmă şi în anii următori. Dacă evoluţioniştii au dreptate, poate unul tot se va târî afară din apă şi va deveni din nou elefant.
Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia III - produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste - află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism