Fluturii - Creaturi extraordinare care sfideaza evoluția
Una din cele mai binevenite insecte în grădină este fluturele. Sunt nişte creaturi minunate, deseori fotografiate pentru culorile lor uimitoare. Fluturii sunt colecţionaţi atât de copii, cât şi de adulţi. Una din cele mai mari populaţii de fluturi este în America Centrală şi de Sud. Unii măsoară doar câţiva centimetri, iar alţii au avut anvergura aripilor de 30 cm. Apropiaţi–vă de un fluture şi veţi descoperi o altă creatură extraordinară!
Priviţi cu atenţie la un fluture şi veţi vedea că a fost creat. Culorile şi modelele fluturilor sunt atât de complexe, încât rivalizează cu cei mai buni pictori din lume. E interesant că aceste culori uimitoare nu sunt rezultatul pigmenţilor. De unde vin aceste culori? Solzii din aripile fiecărui fluture sunt destinaţi pentru a reflecta şi pentru a refracta diferite raze de lumină; la fel cum trece lumina printr–o prismă. Fiecare rază de lumină luminează solzii, creând astfel un spectacol uimitor de culori. Fără lumină, fluturele are foarte puţină culoare. Atunci când lumina trece prin prisma solzilor săi, aceasta devine un caleidoscop de culoare.
Cred că fluturele are cel mai interesant ciclu de viaţă dintre toate vieţuitoarele. Mai întâi avem oul. Aici trebuie să se facă un studiu; un studiu fotografic al ouălor insectelor, pentru că toate sunt diferite, au culori diferite, unele sunt doar cât o fărâmă, dar dacă le măreşti, au culori, forme şi structuri nemaipomenite. Fiecare ou diferă de la animal la animal. Aproape că nu s–a făcut nici un studiu despre acest lucru.
În cazul acesta, avem un ou şi să presupunem că vorbim despre fluturele Monarh. Ei îşi depun ouăle pe o anumită frunză. Le place lăptuca. Îşi depun ouăle pe această frunză şi, când omida iese din ouă, are ce mânca. Majoritatea omizilor, care sunt un stadiu din viaţa fluturelui, sunt programate să mănânce doar un anumit tip de frunză, la fel cum Monarhul preferă frunza de lăptucă.
Dacă fluturele îşi depune ouăle pe o frunză necorespunzătoare, omizile vor muri de foame. Vor mânca oul; ce a mai rămas din el. Conţine foarte multe proteine şi cu asta se începe. Aici este un mister. De unde ştiu speciile diferite de fluturi pe care frunză să–şi depună ouăle?
Au un sistem digestiv programat genetic să digere un anume tip de hrană. Mănâncă aceste frunze, cresc, iar unii dintre ei devin chiar mari. Când ajunge la o anumită mărime, la un moment dat, se decide: "Trebuie să merg în pupa mea sau forma cristalidă". Începe să se dizolve într–o mucoasă vâscoasă, un fel de substanţă alunecoasă şi, dacă te uiţi la ea, n–ai zice că e vie. Ai spune că nu e decât o masă vâscoasă. Dar e vie. Şi are informaţie genetică diferită de cea pe care a avut–o omida.
Avem acum informaţia genetică numărul doi din sistem. Cât timp este în forma de cristalidă, se întâmplă o mulţime de lucruri. Materia vâscoasă se transformă într–un fluture. Acest fenomen are o denumire: metamorfoza. Provine dintr–un termen grecesc. Astfel, fluturele se transformă din omidă într–o formă cristalidă, care este ca şi cum nu ar fi nimic. Urmează apoi un alt sistem genetic care intră în funcţiune şi, în cele din urmă, rezultă un fluture frumos.
Când fluturele este gata să iasă din cristalidă, din acel înveliş tare, membrana exterioară începe să–şi schimbe culoarea. Trece de la o culoare închisă, la una aproape transparentă. Aproape că poţi vedea prin ea. Se pot observa culorile care încep să se evidenţieze pe aripile omizii. Procesul durează cam 12 ore, iar când fluturele este gata să iasă, durează doar două minute. Iese, ca prin minune, din acea mucozitate.
Bineînţeles că nu poate zbura imediat, dar se pregăteşte. Picioarele nu i–au ieşit încă; vor trebui să se desfacă. Aripile încă îi sunt comprimate. Când sângele începe ă–i pompeze în aripi, acestea se vor desface şi se vor usca. Trebuie să fie peste 30 de grade pentru ca fluturele să poată zbura.
Apoi ştie că nu mai poate mânca frunze. Nu merge să îşi încerce trompa pentru a mesteca frunze. Acum are informaţia genetică de a digera nectarul. Ştie că trebuie să meargă pe o floare şi să–şi introducă trompa în ea. "O să merg să beau nectar." De unde ştie asta?
Este o informaţie, iar evoluţia nu are nici o explicaţie despre cum să introducă informaţii într–un sistem. Substanţele chimice nu conţin informaţii. Sunt doar substanţe chimice. De unde ştie unde să meargă şi ce să mănânce? Unde să meargă?
De unde ştie să zboare? Înainte se târa pe plante, sub forma unei omizi. Atunci nu zbura. Nici măcar nu se gândea să zboare. Dar acum este fluture. De ce nu continuă să se târască pe plante? De unde ştie că acum este fluture şi că poate să zboare? Şi îşi ia zborul. De unde ştie fluturele Monarh unde să meargă, când zboară aproape 4000 km din Canada în Mexic sau în California de Sud pe timp de iarnă?
Oarecum ei au marcat aceşti fluturi şi au reuşit să–i urmărească. Fluturii Monarh migrează până la 4000 km, poate chiar mai mult de atât. De unde ştie o insectă: "Acum trebuie să o iau spre sud"? Ştie unde trebuie să meargă şi ştie cum să ajungă acolo. Cum zboară un fluture când bate vântul? Am întrebat un expert în zborul insectelor, cum zboară un fluture când e vânt? În curte bate vântul cu 45 km pe oră şi iată şi un fluture care zboară în vânt. Dar aripile sale nu vor bâzâi, ci îşi vor croi un drum; odată e sus, apoi e jos, apoi aici.
Poate fluturele să găsească spaţii libere în aer, unde nu este vânt? Ce fel de aparat senzorial are în cap, care îi spune: "Mai bine merg de aici" sau "Mai bine cobor aici"? Şi modul în care zboară... Acestea sunt nişte mistere care ne pot ajuta la zbor, dacă va fi cineva care să le descopere.
Numai dacă ne gândim la fluture şi prin ce trece pentru a deveni fluture, în urma celor trei etape, care au câte un sistem genetic diferit, vedem o minunată operă de artă educaţională pe care a făcut–o Creatorul nostru. Fluturii sunt foarte frumoşi. Zborul lor este o artă. Sunt făcuţi pentru a fi admiraţi.
E uimitor să te gândeşti că cineva ar putea crede că, ceva atât de extraordinar ca fluturele, ar putea fi rezultatul unui accident evolutiv.
Extras din Documentarul Creaturi extraordinare care sfidează evoluţia III - produs de Exploration Films și difuzat de Alfa Omega TV în cadrul Lunii Creaționiste - află mai multe: http://alfaomega.tv/creationism