„Căci l-am ales pe Avraam ca să le poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine. 'Toate națiunile pământului vor fi binecuvântate prin el.” Geneza 18

În 1948, noul stat Israel a adoptat ca emblemă națională o menoră, înconjurată de crengi de măslin. Menora simboliza rolul Israelului de a fi o lumină pentru celelalte națiuni, o idee menționată de profetul Isaia: ''Neamuri vor umbla în lumina ta și împărați în strălucirea razelor tale.''(Isaia 60:3)

Dr. Giora Weiser, doctor, armata israeliană: „Cred că noi, evreii, după cum scrie și în Tora, trebuie să luminăm restul lumii, căci așa vrea Dumnezeu să fie lumea. Fie că îi spunem 'tikkun olam', 'kiddush hashem' sau 'kiddush shamayim', în cele din urmă, e vorba de celebrul cuvânt 'chutzpah', fiindcă ne facem apariția cu corturile noastre și ajutăm. Funcționează!”

Ohad Horsandi, diplomat israelian la Delhi: „Face parte din ADN-ul nostru dintotdeauna. Pe de o parte, știm că nu ne putem baza decât pe noi înșine, dar, pe de altă parte, fiecare israelian înțelege cât e de important să-i ajutăm pe cei aflați în nevoie.”

Simon Fisher, director, Save a child’s heart: „Tradusă literal, expresia 'tikkun olam' înseamnă 'a repara lumea'. E datoria noastră, ca cetățeni ai lumii, dar e și încredințarea noastră religioasă.”

Sivan Ya’ari, fondator, organizația Inovare:Africa: „Pentru mine, 'tikkun olam' înseamnă privilegiul de a împărtăși cu restul lumii inovațiile provenite din Israel. Israelul are multe provocări, dar le depășim. Avem tehnologia și cunoștințele și e responsabilitatea noastră acum să le transmitem și celor care au nevoie de ele.”

Inovare: Africa

Evreii au ajuns în Uganda, pentru a ajuta regiunea Karamoja aflată în colaps. Karamoja e un deșert bântuit de foamete și boli. Din cauza secetei prelungite, jumătate din populație se luptă să supraviețuiască. Există puțină hrană, iar apa curată lipsește cu desăvârșire. Într-unul din sate, copiii supraviețuiesc mâncând șoareci și șobolani. În alt sat, oamenii își înjunghie vitele ca să le bea sângele pe post de hrană. Alții nu se hrănesc decât cu semințe și frunze.

Sivan Ya’ari, fondator, Inovare:Africa: „Ca mamă, trebuie să alegi. Dacă ai câteva frunze, cui le vei da? Pe care dintre copiii tăi îl vei ajuta să supraviețuiască? Ele trebuie să facă această alegere în fiecare zi.”

Locuitoare: „Mă rog lui Isus să nu mă îmbolnăvesc și eu de boala care mi-a atacat copilul din cauza apei pe care o bem. El s-a îmbolnăvit și a murit.”

Locuitoare: „Uneori, nu avem apă deloc, nu putem găti. Îl implor pe Dumnezeu să se îndure de noi. Nu avem soluție.”

Sivan Ya’ari: „Soluția e simplă. Noi, evreii, ne-am confruntat cu aceleași greutăți când ne-am întors în Israel la sfârșitul anilor 1800, acolo era doar pământ uscat și sterp. De nevoie, evreii au fost siliți să inoveze pentru a putea pompa apă și a cultiva alimente. Nu trebuia decât să transferăm în satele africane aceleași tehnologii și cunoștințe pe care le avem în Israel. Așa a început totul. Organizația Innovation:Africa a luat naștere acum nouă ani, cu o misiune simplă: să ducem tehnologia solară israeliană pentru a putea transforma școlile, centrele medicale și pentru a putea pompa apa. Acum acționăm în șapte țări africane și am transformat peste 130 de sate. Până acum, am ajutat un milion de oameni.”

Inginerul israelian Meir Yaacoby a creat un sistem care le permite atât tehnicienilor din Israel, cât și celor din Africa să monitorizeze producția de energie solară din fiecare sat. Meir Yaacoby: „Construiesc o platformă care să le permită inginerilor regionali să știe ce se întâmplă, ei fac mentenanța proiectului și ei trebuie să repare dacă se strică ceva.”

De la sisteme de monitorizare la sistemul de irigație prin picurare de pe teren, toată tehnologia este creată în Israel.

Sivan Ya’ari: „Având acces la apă acum, nu numai că pot o bea, ci, folosind irigarea prin picurare, pot cultiva mai multe alimente cu apă mai puțină.”

Energia solară oferită de Innovation:Africa alimentează multe alte afaceri, toate create pentru a le ajuta pe femei să-și câștige existența, cum ar fi mici magazine cu legume, centre de țesătorie și chiar stații de încărcare pentru telefoanele mobile. Având aceste afaceri profitabile, proiectul e sustenabil.

La Centrul Medical Nansanga sunt îngrijiți 17.000 de pacienți. Această clădire nu avea electricitate până acum. Sivan: „Nu numai că le-am oferit lumină pentru ca asistentele să poată trata pacienții noaptea, dar le-am adus și un mic frigider pentru ca să poată avea acces, în sfârșit, la vaccinuri și medicamente.”

Innovation:Africa le-a oferit electricitate și bisericilor, moscheilor și școlilor din regiune, precum școala primară din Nyanza, unde elevii nu mai sunt nevoiți să învețe la lumina lumânărilor. În Karamoja, peste 15.000 de oameni au acces acum la electricitate și apă curată pentru prima dată.

Sivan Ya’ari: „Dumnezeu ne-a dat pământul, apa și soarele. În Israel, de la crearea statului, am folosit aceste trei resurse pentru a avea o viață mai bună. Încercăm să facem același lucru și în Africa. Contribuția noastră modestă e doar tehnologia. Astfel, ei pot avea acces la ceea ce le aparține: soarele, apa și pământul. Având acces la apă curată, au și oportunități nelimitate.”

IsraAID - Insula lacrimilor

„Nu ține de tine să termini de făcut lumea mai bună, dar nici nu trebuie să rămâi indiferent.” Mișna, Învățăturile Părinților, 2:16

Pe 15 martie 2011, protestatarii sirieni au mărșăluit spre Damasc, cerând reforme democratice din partea președintelui Bashar Al-Assad. Guvernul lui Assad a răspuns printr-o reprimare violentă. Ceea ce începuse ca o răscoală pașnică a devenit un război civil de proporții. Așa a luat naștere cea mai mare criză umanitară din secolul al XXI-lea.

În prezent, mare parte din Siria e în ruine. Mai bine de jumătate din populația țării, adică 11 milioane de oameni, au fost uciși sau strămutați. Din 2011, sute de mii de refugiați sirieni au sosit pe insula greacă Lesbos, sperând la un nou început în Europa. Sunt copilași de câteva zile sau bătrâni de 90-95 de ani. Mulți sunt din Siria, dar și din Irak, Afganistan, Iran. 

Cei care-i așteaptă să-i ajute sunt ultimii oameni la care s-ar putea aștepta sirienii: voluntari din Israel! Echipa israeliană e formată din doctori și asistente, atât arabi, cât și evrei.

„Mă numesc Manal Shehade, sunt din Nazaret, sunt liderul de echipă al IsraAID din Grecia. Sunt cetățean palestinian în Israel, iar araba e limba mea maternă. Fiind și creștină, fac parte dintr-un grup minoritar dintr-o minoritate din Israel. Cunoscându-mi istoria, trecutul, istoria poporului meu, m-am simțit chemată să fac asta. Îi pot ajuta pe refugiați, așa că aceasta e treaba mea, e ceea ce trebuie să fac.”

Iris Adler, doctor israelian: „Treaba noastră aici este să primim bărcile cu refugiați care vin dinspre Turcia spre Grecia. Pe plaje sunt mulți voluntari, dar puține echipe medicale. Treaba noastră e, întâi să-i ajutăm să iasă din bărci, să ajungă în siguranță pe plajă. Majoritatea sunt deshidratați și cu hipotermie.”

Manal Shehade, IsraAid: „Pe partea Turciei au multe probleme. Contrabandiștii le cer între 1000 și 5000 de dolari de persoană. De multe ori, înghesuie 150 de oameni în bărci cu o capacitate de 50 de locuri. Îi abandonează pe apă la jumătatea drumului, să-și găsească singuri drumul spre Grecia. Uneori, îi trimit fără tot combustibilul necesar în rezervor.”

Tali Shaltiel, doctor, IsraAid: „Ne ducem în punctele înalte și, cu binoclul, cercetăm apa, uitându-ne după o pată neagră cu puncte portocalii. Când se apropie, putem distinge barca de cauciuc și oamenii care sunt în ea. În primele minute, e un haos. Scoatem întâi copiii, oamenii strigă... Îi ajutăm, mulți dintre ei nu știu să înoate și se tem de apă. Am tratat un băiat afgan de 14 ani inconștient, nu ar fi supraviețuit dacă nu primea tratament medical de urgență chiar pe plajă.”

Majeda Kardosh, asistentă, IsraAid: „Facem un triaj rapid, vedem cine are nevoie de ajutor medical. Eu încep să strig în limba arabă: „Cine are nevoie de doctor?” Începem să îi tratăm. Apoi le dăm mâncare și apă, haine călduroase, unii nu au mai mâncat nimic de o zi sau două. După aceea, le arăt o hartă pe care am tradus-o în arabă și le explic ce au de făcut mai departe. Unii dintre ei habar nu au unde se află. Primul lucru le care îl spune este că se află pe insula Lesbos, în Grecia. Majoritatea nu au nimic, doar hainele de pe ei, fiindcă a trebuit să-și arunce bagajele în mare sau le-au fost aruncate în mare de contrabandiști.”

Cu toate că, practic, Israelul și Siria sunt inamice și aflate în război, acest lucru nu contează pe plajă.

Iris: „De obicei, când ajung pe plajă, se bucură să vadă oameni ajutându-i, oferindu-le mâncare, haine și tratament medical. Uneori, când își dau seama cine suntem, se bucură să ne vadă, ne îmbrățișează, ne sărută și e foarte emoționant.”

Tali: „Primim reacții călduroase: ne îmbrățișează, bărbații mă sărută pe frunte ca pe fiica lor, mulțumindu-mi și spunându-mi că nu și-ar fi imaginat vreodată că vor fi tratați de un doctor israelian sau că aveau să-și relateze povestea unui israelian care să înțeleagă prin ce au trecut.”

Majeda: „IsraAID e o organizația apolitică, îi ajută pe oamenii aflați în situații limită. Asta fac eu și asta mă învață la școala pentru asistente: cum să tratez un om, indiferent de locul său de proveniență, de religia sa, de culoarea pielii, de limba vorbită.”

Departe de țărm, medicii de la IsraAID le oferă și consiliere după traumele suferite familiilor aflate în taberele de refugiați.

Adam, refugiat sirian: „În țara mea, în Siria, situația e tot mai grea și nu avem viitor. Ieri am venit aici într-o barcă din cauciuc. Am întâlnit oameni uimitori, le sunt recunoscător tuturor celor care lucrează cu oamenii de aici. Ne sunt de mare ajutor, mai ales familiilor și copiilor.”

Manal: „Venind dintr-o țară în care mulți oameni sunt traumatizați de conflictul existent, avem suficientă experiență să tratăm efectele traumei și ale conflictului. Trebuie să transmitem ceea ce știm către alți oameni, altor țări, ca să le putem diminua suferința, ca să-i ajutăm și să le arătăm că există o cale mai bună. E datoria noastră.”

Tali: Acești oameni primesc automat titlul peiorativ de „refugiați care fug spre Europa”, deși sunt ființe umane ca mine și ca tine. Când îi cunosc, încerc să le transmit că îi respect, îi înțeleg, nu sunt cu nimic mai presus de ei. Astăzi, ei sunt în această situație, dar, mâine, poate că eu voi avea nevoie de ajutorul lor. Acum 70 de ani, evreii din Europa, după Holocaust, au pornit către Israel și alte țări, căutând un refugiu sigur. Mereu spunem că acel lucru nu se va mai întâmpla niciodată. Când am de-a face cu o situație dificilă, mereu mă întreb ce am eu de făcut, care e responsabilitatea mea. Asta încercăm noi să facem. Așa pornește schimbarea: cu ceva mărunt.

Iris: „Ajutorarea altora e un lucru foarte important în tradiția evreiască. Nu putem privi cu indiferență ceea ce se întâmplă. Venim să facem tot ce putem. E foarte important, chiar dacă atingem viețile câtorva oameni.”

Imagini și text extras din documentarul „Trăiască: Voluntarii israelieni schimbă lumea”, produs de CBN, ce va fi difuzat marți, 28 mai 2019, ora 21, pe canalul Alfa Omega TV. Descoperă și alte exemple în care voluntarii evrei ajută semenii în nevoie, în Nepal, Kurdistan, Siria, Filipine sau Haiti!