In 1867, Mark Twain a calatorit in Israel, cunoscut atunci ca Palestina: „O tara dezolanta, cu un pamant destul de bogat, dar care este inghitit de maracini.O intindere tacuta, trista. De abia se vedea un copac sau un tufis.Palestina sta in sac si cenusa, dezolanta si neiubita.”

Astăzi, Mark Twain n-ar recunoaște această țară, ce nu mai are nici teren stâncos și nici deșerturi. Israelienii au sădit grădini, podgorii și ferme cu unele dintre cele mai inovative tehnologii din lume. Era o țară cu un incredibil dinamism, energie, entuziasm, mâncare, oameni și cu senzație de familie, care oferea, în cele din urmă, un sentiment de apartenență.

Se spune că modernul stat Israel s-a născut dintr-un kibuț. Prin urmare, și cea mai mare parte a invențiilor din Israel au avut același loc de naștere. Kibuțul e piatra de căpătâi a multor lucruri din societatea israeliană. Oamenii s-au întors cu dorința de a crea o societate egală și colectivă. Aceste kibuțuri au devenit o modalitate eficientă de a apăra pământul, de a implica tinerii în agricultură.

În cele mai multe țări din lume, evreilor le era interzis să dețină sau să lucreze pământul. Evreii nu puteau fi fermieri. Să vezi, dintr-o dată, o generație de evrei care lucrează pământul într-un mediu colectiv e ceva incredibil.

Înainte ca Israelul să devină stat, mii de evrei veniseră să locuiască în fermele comunale. Când au ajuns în Țara Promisă, însă, aceasta nu era tocmai o țară în care curgea lapte și miere. Câmpiile de pe coastă erau mlăștinoase, dealurile din Galileea și din Iudea erau stâncoase, iar jumătatea sudică a țării era deșert. De când poporul israelian a părăsit țara acum 2000 de ani, zona nu a mai fost întreținută. Am vrut, deci, să reabilităm această țară sfântă.

Primii evreii care s-au stabilit aici au avut de-a face cu mai multe obstacole, de la terenuri nefavorabile, la invadatori beduini. S-au confruntat, însă, cu un dușman și mai aprig, care amenința să distrugă statul evreiesc înainte ca acesta să se formeze.

La începutul secolului al XX-lea, Israelul era un mediu favorabil pentru înmulțirea țânțarilor purtători de malarie. Aceștia stăpâneau câmpiile de pe coastă și Valea Iordanului, singura zonă pusă la vânzare pentru evrei fiindcă arabii considerau că nu e locuibilă. În 1920, peste o treime dintre locuitorii evrei aveau malarie.

Neavând altă opțiune, aceștia s-au apucat de lucru. Au desecat mlaștinile, au stropit pământul și au schimbat cursul apei și a canalelor de irigare pentru a întrerupe înmulțirea țânțarilor. Au avut atât de mare succes încât o comisie a Ligii Națiunilor a vizitat Palestina pentru a afla ce au făcut. În mai puțin de 20 de ani de statalitate a Israelului, țara a fost declarată oficial fără malarie.

Odată ce amenințarea malariei a dispărut, evreii s-au putut concentra

pe înflorirea deșertului. În câmpiile de pe coastă, livezile de citrice au înlocuit mlaștinile, iar Valea Iordanului, odată centrul epidemiei de malarie, a devenit grânarul țării. Deșertul Negev a înflorit cu păduri și podgorii proaspăt plantate, iar Arava, care era la un moment dat una dintre cele mai aride zone din Israel, a devenit sediul unei industrii prospere de legume.

Toate acestea au fost realizate în primii 20 de ani de statalitate a Israelului. În acest timp, și-au dublat standardul lor de viață, iar acum folosesc experiența lor pentru a ajuta alte țări.

În anii 1970, evreii au creat un nou sortiment de roșii cherry care este imun bolilor și care poate fi expus mai mult timp. Au creat, de asemenea, un nou sortiment de cartofi care pot fi cultivați în climate călduroase și uscate și irigați cu apă sărată. Aceste legume sunt cultivate acum în țări secetoase, precum Iordania, Egipt și Maroc.

Oamenii de știință israelieni nu au descoperit doar modalități de a cultiva mai multe alimente, ci au descoperit și noi modalități de a le păstra. Coconii GrainPro oferă o metodă necostisitoare ca fermierii să-și păstreze recoltele proaspete, ținând la distanță apa, aerul și insectele. Coconii israelieni se folosesc în Africa, în Orientul Îndepărtat și chiar și în Pakistan, o națiune ce nu are legături diplomatice cu Israel.

În timp, kibuțurile au început să se schimbe, la fel ca și societatea israeliană. Au devenit mai capitaliste, au început să se concentreze mai mult asupra întreprinderilor autonome și antreprizelor, asupra ideii ca individul să fie responsabil de el însuși, ajutând astfel întreaga societate.

Au existat multe companii interesante care au fost formate în kibuțuri. Una dintre aceste companii face afaceri acum peste tot în lume.

Dacă ai fi mers la un israelian în urmă cu 12 ani și i-ai fi spus că un produs este organic, n-ar fi avut habar despre ce vorbești. Noi ne ocupăm de agricultura organică de peste 40 de ani.

Kibuțul Sde Eliyahu a fost fondat de către refugiații germani în anul 1934, iar majoritatea primilor locuitori erau supraviețuitori ai Holocaustului.

Când am început agricultura organică, cea mai mare problemă cu care ne-am confruntat a fost înlocuirea chimicalelor pentru a scăpa de paraziți. Soluția lor a fost să lupte împotriva gângăniilor cu alte gângănii.

Orice lucru din natură are un dușman natural. Ce îi atacă pe paraziții care ne atacă recoltele ?

Au început să înmulțească diferite insecte în adăpostul kibuțului. Ideea era să creeze prădători care să distrugă insectele ce le mâncau recoltele. Rezultatul a fost o nouă

companie, numită „BioBee”.

Am mers la fermierii israelieni și i-am întrebat dacă vor să cumpere niște gângănii. Răspunsul lor a fost: „Sunteți nebuni ? Credeți că n-avem noi destule insecte de vreți să cumpărăm de la voi ?”

În cele din urmă, i-au convins pe fermierii din Israel, precum și pe cei din alte 32 de țări. În California, 60% dintr lanurile de căpșuni sunt tratate cu produse de la „BioBee”. Compania a descoperit, de asemenea, o modalitate de a le veni de hac celor mai dăunătoare insecte din regiune: ceratitis capitata.

Luăm masculii acestei specii și îi sterilizăm, iar apoi îi eliberăm în mediul înconjurător. Nu mai există generații viitoare și astfel, încet, populația se micșorează, fără să folosim chimicale dăunătoare.

Au soluționat și o altă problemă agricolă: polenizarea plantelor din sere.

Exemplul clasic pe care îl oferim este cel al roșiilor. Pe câmp, roșiile sunt polenizate cu ajutorul vântului. În Israel, majoritatea roșiilor sunt cultivate în sere, într-un mediu controlat, iar acolo nu există vânt, metoda naturală de polenizare, așa că a trebuit să găsim alte metode.

Soluția lor a fost înmulțirea bondarilor. Aceștia strâng polen pentru mâncare. Ei trebuie să meargă la lucru chiar și când este frig, fiindcă nu au un depozit de miere în stup. Astfel, ajutăm fermierii să economisească bani prin faptul că albinele fac treaba și nu mai trebuie să plătească oameni pentru asta. Albinele, spre deosebire de oameni, nu ratează nicio floare.

Odată ce fermierii au început să folosească albinele pentru polenizare, recolta de roșii a crescut cu 25%.

În ebraică avem o vorbă care spune: „Cât de mari și minunate sunt creațiile Tale, Doamne !” Asta arată că fiecare lucru a fost creat cu un motiv, că există un scop pentru toate. Iată ce mult bine fac aceste creaturi mici pentru noi, pentru lume, pentru fermeri, pentru mediu. Este uimitor !

Suntem o lumină pentru națiuni, așa cum și trebuie să fim. Dacă vrem cu adevărat să salvăm mediul înconjurător, să ajutăm lumea, atunci nu putem păstra aceste lucruri pentru noi, ci trebuie să le împărtășim. Ajutându-i pe alții, ne ajutăm și pe noi.

Material extras din documentarul Fabricat in Israel, produs de CBN si difuzat pe canalul Alfa Omega TV. Urmareste canalul AOTV: https://alfaomega.tv/canal-tv/alfa-omega-tv